Milionul de orice

Am citit intr-o revista de noutati stiintifice pe intelesul tuturor ca, peste numai un milion de ani, oceanele vor da in fiert.

Si ca viata pe planeta pamant va sfarsi cam cu aceleasi forme primitive cu care a si inceput, cu bacterii si unicelulare rezistente la marile vitregii ale naturii. Publicatile acestea pline de subiecte radicale trebuie sa incante, dar si sa inspaimante. Ele satura o curiozitate de moment si sperie cu un termen final si definit, si nedefinit: peste un milion de ani. Omul nu pipaie infinitul. Pentru om, dimensiunile timpului sunt cele pe care le consuma: clipa, ora, ziua, anul, viata. Cand esti copil, cele trei-patru milenii de la Antichitate pana azi inseamna o cuprindere a timpului coplesitoare. Cu milioanele de ani, cu infinitul lucreaza numai Dumnezeu. Daca articolul despre care pomenesc m-a pus pe ganduri si mi-a produs o stare de anxietate mai mare decat au dorit redactorii e pentru ca inflatia ne-a deprins cu derizoriul milioanelor de lei si cu ideea ca, in tot ce e foarte mult sau foarte mare, incape si nimicnicia. Ce mai e milionul de lei? De unde, printr-o perfida contaminare de sens, se naste si intrebarea: Ce mai e milionul de ani?

Deteriorarea rapida a relatiilor cu dimensiunile traditionale ale existen-tei individului e mult mai paguboasa decat socotesc finantistii. Ei au recreat leul greu si, gata, cred ca au dat timpul inapoi. In fapt, ceea ce s-a stricat in simtire, in raporturile noastre cu unitatile esentiale pentru timp si spatiu, pentru viata fiecaruia, pentru portia de viata mai bine zis e bun stricat. Nu numai milionul, dar nici miliardul n-o sa mai fie, in Romania, ce a fost inainte de inflatie. Ne vom reveni cumva, vom restabili vizaviul cu leul, cu unitatea, dar bulversarea prin egalizarea raporturilor intregii populatii cu cifrele abisale va conduce la modificari irecuperabile in constiinte. Romanul a pierdut respectul pentru unitate, pentru cifrele care i-au definit dintotdeauna existenta. Respectul pentru individ, pentru cifra 1. Milionul de lei e totuna cu milionul de pensionari, care abia de suprevietuiesc. Milionul de pensionari e o cantitate ca oricare alta. De viata fiecaruia se ocupa fiecare si familia, dar de milionul de suflete n-are sens sa se preocupe nimeni, deoarece milionul e ceva oarecum neinsemnat. Un cersetor norocos scoate milionul de lei intr-o zi. Cu un sac de bani de la UE rezolvam intr-o clipa vietile milionului de muritori de foame. In Statele Unite, tara care a inventat absolutul in materie de bogatie - milionul - , milionul de dolari e inca o cantitate foarte respectata. In Statele Unite nici un om onorabil nu si-ar permite sa spuna, ca la noi, ca miliardarii de carton de la noi - cum i-am si auzit zicand - , "un rahat de un milion de dolari".