"Confesiunile unui cafegiu" (Ed. Humanitas), cartea lui Gheorghe Florescu, "omul cu cafeaua din Hristo Botev 10", s-a vândut ca pâinea caldă.
Negustorul, care vindea una dintre cele mai bune cafele pe vremea nechezolului, îşi iubea meseria, îşi respecta clientela, strângând în Hristo Botev 10 crema artistică, elite medicale etc., dar scoţând la iveală şi complicităţi odioase dintre miliţieni, securişti, activişti şi interlopi.
Nimic nou sub soare.
La Florescu îi mâna dorul de cafea adevărată şi exponate de muzeu, de la banane la ciocolată şi Kent. La preţuri legale, fără contraservicii şi umilinţe. Singurul lucru primit de autor de la clienţii de suflet a fost cartea de cultură pe care i-au povestit-o unul şi altul. În cafegiul-scriitor coexistau viciul negustoriei şi cel al cititului. S-a boierit în ale culturii graţie unor nume celebre ale literaturii, oameni care, în vremea cozilor la iaurt, tacâmuri, ouă, hârtie igienică, mălai, săpun, au supravieţuit şi datorită lui Florescu.
Tip special, oltean, memorie uluitoare, respect din naştere pentru idee, gândul liber, litera scrisă şi pentru oamenii deştepţi. Hristo Botev 10 era mai mult decât un magazin de cafea, era lumea lui Florescu. Îi omenea pe şoimii cozilor (între ei mari actori, scriitori, medici, profesori), era abil cu grangurii zilei. În faţa tejghelii, amărâţii abonaţi la cozile monstruoase; în spate, rechinii comerţului şi toată foşgăiala de poliţai, şefi de depozite, turnători, mafioţi de la Interne, interlopi.
Prietenii sincere, dar şi complicităţi puturoase între negustori avizi, securişti reşapaţi, privilegiaţi de partid. Privilegiaţii de partid. "Casele de comenzi", scrie Florescu, "au fost create special pentru a camufla servirea preferenţială a celor aflaţi la putere şi a apropiaţilor lor.
Desigur, oficial fuseseră create pentru servirea marelui public cu produse, dar în realitate accesul publicului la aceste servicii era extrem de limitat... Cei din fruntea ţării aveau însă acces nelimitat şi preferenţial la aceste unităţi comerciale. Pentru înalta Nomenclatură exista unitatea din strada Aleea Alexandru 18, iar pentru cei mai mici,
Casele de comenzi din Varşovia 6 şi Praga 4. Spre aceste două unităţi plecau zilnic cantităţi uriaşe de produse alimentare deficitare pe piaţa obişnuită".
Florescu n-a fost destul de norocos ca să evite marea lovitură dată cafegiilor şi a intrat (e drept, mai târziu) pe mâna anchetatorilor care au băgat la zdup "lotul Cafea" şi care băteau în draci pentru ca arestaţii să tacă, să nu se afle până unde ajunsese cangrena. Aşa că lotul cafeaua, vinovaţi şi fraieri, o încasa pentru ca scandalul să nu se lăbărţeze spre protipendada de partid şi de stat.
Cum s-a întâmplat şi în ancheta vestitului vinar Ştefănescu. O istorie în date exacte, cu personaje concrete, încât te miri că Florescu n-a devenit victimă.
Cine cunoaştea vremurile constată că mafiile de toate dimensiunile de azi sunt o continuare a realizărilor interlope din vremea lui Ceauşescu. Iată întâmplarea cu un ofiţer descoperit de Florescu la puşcărie. "Aici, printre deţinuţii îmbrăcaţi la fel ca şi mine în zeghe, dau cu ochii de fostul căpitan de miliţie C.A., anchetatorul de la Secţia nr. 5 din Bulevardul Republicii, care anchetase cazul celor două vânzătoare şi al colegei Marianei...
Îl întreb: «Cu ce ocazie pe la noi, domnule căpitan?» Îmi face semn să-mi ţin gura ca să nu se prindă «hoţii». Îmi spune că ar putea avea probleme dacă se află cine a fost. Îl întreb ce-i cu el acolo. Îmi răspunde că a ucis pe trecere de pietoni o biată bătrână care trecea regulamentar strada. «Şi eraţi băut, domnule căpitan?» îl întreb cu un glas neutru.
«Da», îmi răspunde franc. «Băusem cu maiorul C. (şeful miliţiei Economice pe Sectorul 2) câteva pahare cu vin» (aveam să aflu mai târziu că, în seara cu pricina, avusese loc între el şi C. o puternică altercaţie, soldată chiar cu un foc de armă. Motivul fusese supremaţia asupra lumii interlope, în special asupra proxeneţilor care operau în zonă)".
Sau, iată un episod din sala de judecată, Secţia a II Penală. "...noi, cei din boxa acuzaţilor, îmbrăcaţi în zeghe, păream nişte «odioşi infractori». Dar totul era cu «schepsis» din partea torţionarilor de la IGM, pentru că făptaşii nu trebuiau să vină în contact cu complicii până la prima înfăţişare în faţa Instanţei de
Judecată... Începe şedinţa de judecare. Preşedinta Completului de Judecată, vestita judecătoare P., care avea deja un morcov undeva, dat fiind că tocmai îi
fusese arestat soţul sub acuzaţia de luare de mită, rosteşte un aspru rechizitoriu asupra celor din Lotul Cafea...". Cartea lui Florescu te aduce repede la zi cu o faună la îndemână şi azi.
Citește pe Antena3.ro