Mimi Frumholz Thaller

Cand neamtul plin de bani a cerut-o pe Mimi de nevasta, toata familia, pana la verii si verisoarele cu care maica-sa si taica-sau nu se vedeau cu anii, a reactionat de parca ii lua pe toti.

La München, unde neamtul avea firma, lui Mimi nu-i lipsea nimic. Tot ce visase Mimi ca va cumpara, daca va castiga vreodata destul, gasea in casa lui Willi. Mimi isi lasa cescuta cu cafea, ca la ea, la Pitesti, unde-i venea, dar Willi, care era foarte ordonat, o spala si o ducea imediat in raft la locul ei. In felul acesta isi manifesta Willi dragostea, ca nu se enerva oricat de neglijenta cu lucrurile din jur ar fi fost Mimi. Dupa felul preocupat si totusi fericit cu care Willi ii strangea rochiile aruncate pe scaune, mucurile de tigari azvarlite in flori si rujurile raspandite prin baie, puteai sa crezi ca asta asteptau nemtii de la dragoste, sa faca tot timpul ordine dupa sotiile sau amantele lor. Ceea ce-l deosebea pe Willi de toti barbatii pe care-i cunoscuse Mimi inainte de casatorie era perseverenta. La zece ani de casnicie, Willi aduna chistoacele in urma ei ca in prima zi, cu un suras potolit, de om care gaseste in tot ce face femeia sa un motiv de a o iubi si mai mult.

Dupa fix zece ani, mai bine zis imediat dupa petrecerea data de Willi la celebrarea unui deceniu de armonie conjugala, Mimi a descoperit in sfarsit ce-i lipsea, ca sa-i poata scrie maica-sii cu inima impacata ca nu-i mai lipseste chiar nimic. In timp ce oaspetii plecau si Willi ii soptea tandru ca poate sa se duca la culcare, fiindca o sa stranga el, iar dimineata o sa gaseasca toata casa stralucind de ordine si curatenie, Mimi si-a dat seama ca-i lipsea un amant. Si ca prietenul din copilarie al lui Willi nu-si dezlipise toata seara privirea de pe fundul ei.

Mimi l-a sunat pe Zilli la birou, iar Zilli, la tot ce-i zicea Mimi, raspundea "Ja! Jawohl!". L-a intrebat daca poate sa lipseasca doua ceasuri si Zilli a zis: "Ja! Jawohl". L-a intrebat daca poate sa se vada la el acasa, ca sa-i comunice un lucru foarte important, si Zilli a raspuns: "Ja! Jawohl!". In final, l-a intrebat daca isi imagineaza ce-or sa faca ei doi in orele in care Zilli lipsea de la birou si barbatul, cu un tremur extrem de promitator in glas, a zis: "Ja! Jawohl!".

Willi era genul de neamt pe care nu ti-l puteai inchipui altfel decat cu costum si cravata. "Daca si pe Zilli il gasesc la costum - si-a zis Mimi, desi nu era tocmai sigura ca avea sa-si tina cuvantul - nici nu mai intru. Ce mi-e Willi - Zilli, ce mi-e Zilli - Willi!". Zilli insa a intampinat-o intr-un superb halat de matase, imbracat direct pe piele, fapt care pe Mimi a innebunit-o intr-un asemenea hal, incat a aruncat inca din usa tot ce avea pe ea si l-a tarat pe Zilli in pat, mieunand cum n-o facuse niciodata cu Willi. "Eine moment!" a zis Zilli, desprinzandu-i cu o infinita delicatete bratele din jurul gatului. Si, descheiat la pantaloni, a adunat de pe jos rochia, sutienul si chilotii lui Mimi, ca sa le puna frumos pe spatarul unui scaun, exact ca pentru o sedinta foto artistica pe tema "Rochie, chiloti si sutien de dama la Zilli acasa".