Minciuna numita CAS

Pana in prezent, nu exista o strategie coerenta, care sa prezinte intr-un mod corect si limpede ce-i asteapta pe romani in anii care urmeaza.

Programul de guvernare al Aliantei D.A. prevedea ca, in intervalul 2005-2008, CAS-ul sa fie diminuat cu 10% fata de nivelul anului 2004. Era o promisiune electorala frumoasa pe care multi au crezut-o. Surpriza mare a fost chiar la inceputul anului 2005, cand Alianta a hotarat sa elimine reducerea cu 2% a CAS, initiata de PSD si prevazuta in bugetul din 2005. Si astfel, in anul curent, in loc sa se continue tendinta de micsorare a CAS-ului (care in perioada 2001-2004 s-a redus de la 60% la 49,5%), am asistat de fapt la o crestere a acestuia cu doua puncte procentuale, situandu-se la nivelul anului 2004.

Anuntata cu surle si trambite zilele trecute, reducerea CAS-ului cu 2% in 2006 a starnit reactii si critici. Reactiile au fost de dezamagire din partea mediului de afaceri care, increzator inca in spusele premierului Tariceanu si ale fostului vicepremier Videanu, au sperat ca strategia fiscala a anului 2006 va cuprinde o scadere mai mare, astfel incat promisiunea facuta in timpul campaniei electorale, de scadere a CAS-ului, sa poata fi indeplinita.

Suntem invatati de cateva saptamani incoace sa primim cu picatura informatii si decizii despre noua strategie fiscala. Este limpede ca, pana in prezent, nu exista o strategie coerenta, care sa prezinte intr-un mod corect si limpede ce-i asteapta pe romani in anii care urmeaza. In anul 2007, conform aceluiasi program de guvernare, ar fi trebuit sa se aplice pilonul 3 al sistemului de pensii private. Aceasta inseamna ca o suma importanta de bani din sistemul public de pensii (aproximativ 2% din PIB) sa fie transferata pentru a alimenta noul sistem de pensii. Este lesne de inteles ca in anul 2007, aplicand aceasta masura, continuarea reducerii CAS-ului este practic imposibil de realizat, iar mult-trambitata reducere din 2006 va ramane o simpla amintire. In acelasi an 2007, cand speram cu totii ca Romania va fi membra a UE, bugetul va trebui sa mai faca fata unor cheltuieli publice: plata contributiei tarii noastre la organismul de la Bruxelles si asigurarea fondurilor necesare cofinantarii proiectelor europene.

Aceste doua lucruri ne arata clar faptul ca reducerea CAS-ului este un imens balon de sapun, care nu face decat sa amageasca mediul de afaceri. Sa nu uitam ca toate cheltuielile pe care Romania trebuie sa le suporte in anul integrarii europene sunt mult mai mari decat cele din perioada curenta. Fara o regandire a prioritatilor bugetare, fara o regandire a intregului sistem fiscal, este clar ca Romania nu va fi in stare sa faca fata socului integrarii.

Prin urmare, putem sa tragem concluzia ca asa-numita strategie fiscala nu este decat o carpeala pe ici, pe colo. O mai buna fiscalizare a unor activitati precum piata agricola sau combaterea mai eficienta a evaziunii fiscale in domenii ca petrol, tigari, alcool etc. reprezinta masuri utile, dar ale caror rezultate vor fi vizibile in urmatorii 5 sau 6 ani.

De aceea, ne place sau nu, constatam ca minciuna numita CAS nu este singura si ca anul 2007, vrand-nevrand, va aduce dupa sine majorari semnificative ale unor impozite si taxe. Nerecunoasterea inca a celeilalte minciuni numite Cota Unica, masura care a dezechilibrat profund bugetul statului si a creat mari disfunctii in echilibrele externe, este alta problema care va face si mai greu anul 2007 pentru romanul de rand. Este greu sa recunosti public, din punct de vedere politic, faptul ca sloganul "16%" a fost o minciuna care ar fi trebuit recunoscuta si reparata. Dar guvernantii nostri se ambitioneaza si merg in continuare din greseala in greseala, pentru a nu recunoaste lipsurile care au condus la elaborarea strategiei fiscale 2005-2008.

Facand o analiza a celor spuse, vedem de fapt un tablou al minciunii, de la inceput de campanie si pana la sfarsit, cand, din pacate, nici una din promisiunile facute nu va putea fi dusa pana la capat, iar repararea lor va costa Romania multi ani de acum incolo de instabilitate si lipsa de predictibilitate.