Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fotbalul este un biet substantiv comun care devine pseudonim ori de cîte ori fapta nu-i onorează pe făptaşi. Urît sau frumos, inteligent sau rod al întîmplării proaste, curat sau mocirlos, performant sau cotonog, fotbalul scos la rampă clonează fidel personajele reale care compun acest spectacol.
Fotbalul este un biet substantiv comun care devine pseudonim ori de cîte ori fapta nu-i onorează pe făptaşi. Urît sau frumos, inteligent sau rod al întîmplării proaste, curat sau mocirlos, performant sau cotonog, fotbalul scos la rampă clonează fidel personajele reale care compun acest spectacol. Cînd vorbim despre fotbal, în general ascundem de fapt, intenţionat sau nu, pentru a proteja sau pentru a ne proteja, identitatea făptaşilor. Iar atunci cînd alţii îşi asumă riscul scoaterii castanelor din foc şi dau identintate concretă pseudonimului ne bucurăm de aflarea unor adevăruri, dar şi pentru că riscul rostirii lor nu ne ameninţă.
Victor Piţurcă a semnat, ca jucător sau ca antrenor, performanţe bune ale fotbalului românesc. Asemeni lui, de-a lungul timpului, mulţi alţi făptaşi au punctat în cartea de istorie a acestui sport. Piţurcă face însă un pas în faţa frontului comun prin tuşa apăsată a personalităţii sale. Un oltean dat dracului, care a demonstrat în timp că în teaca sa nu încap două săbii pentru nimic în lume. Pentru Victor Piţurcă fotbalul nu a fost niciodată substantiv comun şi nici pseudonim. A fost meserie şi responsabilitate asumată. Despre fotbal Victor Piţurcă a vorbit întotdeauna cu subiect şi predicat, rostind fără menajamente adevăruri de care alţii se feresc ca dracul de tămîie. Deşi a plătit uneori tribut greu pentru francheţea sa, nimeni nu a reuşit să-l îndoaie nici prin plocoane şi nici prin şantaj.
Au fost cazuri în care Victor Piţurcă a considerat că rostirea unui adevăr ar face mai mult rău decît bine. Dar nici atunci nu a ales minciuna. A preferat să tacă. Să tacă definitiv sau să acorde tăcerii doar un termen de graţie. În urmă cu ceva timp, Victor Piţurcă a decontat deficitul de comunicare de la turneul final al campionatului european. Spunerile sale au înlăturat dubiile care parazitau unele realităţi pe care le intuiam. Cred că la debutul pregătirilor pentru preliminariile CM era absolut necesară chiuretarea trecutului. Cum era de aşteptat, pentru unii această incizie fără anestezie a fost greu de suportat. I-am simţit icnind ameninţător. Dar cum bărbăţia de a lupta la scenă deschisă nu le este caracteristică, cîrtiţele lucrează sub protecţia întunericului.
Nu pun preţ pe isonarii care-l pîndesc pe Piţurcă la tot pasul. Nişte bieţi nătărăi pe care repetiţia nu-i plictiseşte niciodată. Mi se pare însă periculos jocul în care a intrat Mircea Sandu. Preşedintele FRF nu-şi poate permite să compromită şansele echipei naţionale doar pentru a da satisfacţie unor sclavi ai intereselor meschine. Prieteniile dubioase dăunează uneori grav performanţei. Mircea Sandu trebuie să rămînă în propria-i judecată atunci cînd pune în balanţă calităţile şi defectele lui Victor Piţurcă.
