Miruna Munteanu: Băsescu şi retorica epocii de aur

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie discursul lui Traian Băsescu din Parlament mi-a amintit de plenarele PCR. Cu o dicţie incomparabil mai bună, actualul preşedinte al României a reluat temele favorite ale lui Nicolae Ceauşescu, de la agricultura intensivă şi "urbanizarea satelor" la creşterea natalităţii şi a productivităţii muncii.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie discursul lui Traian Băsescu din Parlament mi-a amintit de plenarele PCR. Cu o dicţie incomparabil mai bună, actualul preşedinte al României a reluat temele favorite ale lui Nicolae Ceauşescu, de la agricultura intensivă şi "urbanizarea satelor" la creşterea natalităţii şi a productivităţii muncii.

Mai ambiţios decât primul "geniu al Carpaţilor", Băsescu nu s-a încurcat cu planuri cincinale, propunând strategii pe 15-20 de ani şi fluturând prognoze pe aproape un secol. Vagi, strategiile s-ar putea rezuma la clasicul "să facem totul". Să stârpim corupţia, birocraţia, infracţionalitatea. Să reformăm Justiţia, Sănătatea şi Educaţia. Să dezvoltăm infrastructura şi să recuperăm decalajele economice faţă de Occidentul prosper. Să aibă tot românul bani şi echitate socială.

Exerciţiu de imagine, discursul din Parlament al preşedintelui nu s-a adresat politicienilor prezenţi (în număr mic), ci electoratului. Unui electorat prezumtiv amnezic. România suferă de un deficit major de democraţie, a anunţat Traian Băsescu. Tot el a oferit, imediat, şi soluţia: "Deficitul de democraţie nu poate fi corectat decât prin dialog, cooperare şi voinţă politică de schimbare". Cine l-ar putea contrazice? Atâta doar că liderul de la Cotroceni nu pare personajul cel mai nimerit să facă apologia dialogului.  După patru ani în care a fost principalul generator de scandal de pe scena politică, câştigându-şi reputaţia de expert în dinamitarea oricărei alianţe, Traian Băsescu pare să propovăduiască reconcilierea. O schimbare notabilă. La fel de spectaculoasă ca metamorfoza opiniilor sale cu privire la utilitatea autostrăzilor.

Preşedintele României nu pierde nici un prilej să dojenească Guvernul pentru situaţia deplorabilă a infrastructurii rutiere. Are, desigur, perfectă dreptate să considere acest domeniu o "prioritate naţională absolută". Mai ţine minte cineva că, pe vremea când era ministru al Transporturilor, Traian Băsescu explica plin de aplomb că ţara noastră nu are nevoie de o autostradă? Că traficul e prea slab pentru o investiţie atât de mare...
S
ă nu-i reproşăm însă preşedintelui lipsa de viziune din trecut, chiar dacă ne-a costat pe toţi. S-au scurs mulţi ani de-atunci şi omul pare să-şi fi înţeles greşeala, chiar dacă nu a recunoscut-o public niciodată. Cum se face însă că liderul de la Cotroceni nu-şi mai aminteşte că, până în primăvara lui 2007, Transporturile au fost fieful necontestat al PD-ului?

Că sub mandatul lui Gheorghe Dobre, fostul său subaltern, lucrările la Coridorul IV au "avansat" atât de splendid încât Uniunea Europeană a ameninţat că va renunţa la acest proiect, în care promisese să investească peste 4 miliarde de euro. Succesorul lui Dobre, Radu Berceanu, nu a reuşit nici el mare lucru. În schimb, sub mandatul său, şefii Companiei Naţionale de Autostrăzi au fost cuprinşi de-o mare emulaţie: cine acordă contracte mai bănoase firmelor nevestei!

E fascinant de urmărit cum înfierează Traian Băsescu greşeli de care nu a fost deloc străin. Cu aceeaşi nonşalanţă cu care tuna, mai demult, împotriva foştilor demnitari care tergiversează plecarea din casele de protocol – uitând că el însuşi se numărase printre aceştia. Să vedem cât de scurtă e memoria electoratului... Dincolo de demagogie, discursul preşedintelui a conţinut un singur mesaj important. Acela că introducerea sistemului de vot uninominal ar putea fi amânată, din cauză că "Hotărârea Guvernului prin care
se stabilesc colegiile electorale pare a nu respecta rigorile legii". Un mesaj interesant mai ales pentru magistraţii care, a doua zi, urmau să se pronunţe asupra acestui aspect.