x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Mişcă, nu e mort”

0
Autor: Florin Condurateanu 10 Dec 2019 - 07:30
„Mişcă, nu e mort”


Clipa naşterii este o sclipire de Dumnezeire, răsare la viaţă un pui de om, ţipătul lui este victorios, o explozie de energie biruitoare. Iar surâsul mamei, sleită de puteri în urma înfruntării durerilor, este iarăşi o izbândă a femeii care a clădit cu sângele ei, cu imunitatea ei pruncul ce va simţi linişte apoi la sânul mamei, auzindu-i tic-tac-ul inimii celei care l-a adus pe lume. Acestea şi dăruirea femeii de a aşeza toate la rostul lor m-au încurajat să inventez metafora „mama este filiala lui Dumnezeu pe pământ!”. Momentul naşterii este un moment de cumpănă nu rareori. Un mare medic, profesor doctor Sorin Simion, cel ce a condus Clinica de Chirurgie de la Spitalul Colentina, o perioadă a fost chiar directorul acestui spital de veche tradiţie, îmi telefona în fiecare an la aceeaşi dată, mă ruga să-l invit în emisiunea mea de televiziune: „Te rog, fiindcă mâine e ziua mea de naştere, acum 49 de ani mama a fost dusă cu salvarea la spital, era o naştere la nici 7 luni, medicul obstetrician s-a străduit, dar m-a declarat pierdere de sarcină, avort spontan şi fără suflare, m-a pus pe o tavă ce mergea la gunoi. Dar peste două minute asistenta a strigat: «Domnule doctor, mişcă în tavă». A urmat un ţipăt slab, dar era semnal de viaţă şi puţinele sute de grame care eram şi-au început drumul în viaţă!”. Profesorul universitar de chirurgie Sorin Simion era un bărbat cât muntele, inspira curaj şi încredere suferinzilor pe care-i salva în urma unor operaţii inspirate. Din păcate, cum a câştigat pariul cu viaţa la nici 7 luni într-o sală de naşteri, a pierdut pariul la nici 55 de ani, când ficatul l-a trădat şi s-a ridicat la cer.

Cu ani în urmă, am făcut un reportaj în comuna Bereşti Tazlău, din judeţul Bacău. Era primăriţă o profesoară de istorie, o femeie sufletistă, îndrăgită pentru strădania ei pentru comună, o femeie înaltă.. I-am zis „1,72 de suflet” Ortansei Ţâţaru. Am întrebat-o care e mottoul ei de viaţă şi mi-a destăinuit că e zicerea „sunt aici”, auzită la tatăl ei. „Am rămas greu însărcinată, mi-a venit sorocul pe un viscol, abia m-a dus salvarea la Comăneşti. Tata, bătrân petrolist, a aflat şi a luat crivăţul în piept, a venit pe jos 7 kilometri şi voia să mă încurajeze în sala de travaliu. Asistentele nu l-au lăsat, aşa că tata mi-a strigat din uşă: «Sunt aici!»”, povestea ea. Când s-a prăvălit o viitură peste Bereşti Tazlău primăriţa Ortansa Ţâţaru a intrat prima în vâltoare cu saci de nisip în braţe pentru îndiguire, i-a îmbărbătat pe săteni cu mottoul ei şi al tatălui: „Sunt aici”!

 

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de