Inevitabilul s-a produs. Universitatea Craiova a ajuns cerşetoare pribeagă la mila vecinilor. A jucat meciul cu Gaz Metan Mediaş, meci considerat pe teren propriu la Turnu Severin. Universitatea Craiova a mai traversat tristeţi.
A mai retrogradat, a mai jucat prin Divizia B, a mai fost trădată de tătici care au vândut-o la pachet, dar parcă niciodată umilinţa Universităţii n-a ajuns până acolo încât să pervertească noţiunea de acasă şi să accepte identităţi de împrumut. Se povesteşte că 10.000-11.000 de spectatori au venit pe stadionul din Turnu pentru a susţine echipa craioveană. Este o minciună nevinovată, dar tot minciună se cheamă. O minciună plămădită în subconştientul unor plictisiţi de viaţă, al unor oameni scoşi din case de vestea că în urbea lor ar fi poposit circul.
S-au înşelat amarnic. Pentru că, în circul fotbalului, până şi regiile sunt proaste. Scamatoria nu i-a ieşit lui Adrian Mititelu. Mediaşul a câştigat meciul şi a înşurubat Universitatea Craiova pe o poziţie retrogradabilă. Altfel spus, Adrian Mititelu, un retrogradat al destinului, a făcut tot ce-i stă în putere pentru a-şi face din echipă un tovarăş de suferinţă.
Navetiştii şi-au făcut treaba la Turnu Severin. Durii galeriei craiovene nu s-au lăsat însă duşi de-acasă. Aceştia şi-au dat întâlnire în faţa Stadionului "Ion Oblemenco" pentru a protesta împotriva demolatorilor echipei. Folosesc pluralul, pentru că nu-l voi considera niciodată pe Adrian Mititelu singurul vinovat. Neghiobia lui Mititelu n-ar fi performat atât de fabulos dacă un altul asemenea lui, Antonie Solomon, nu i-ar fi ţinut isonul în acest stupid război al orgoliilor.
De aceea spun că gospodarii olteni nu-şi vor vedea speranţele rodind decât atunci când vor reuşi să cureţe locul de pleava tărtăcuţelor seci. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.
Un alt eveniment care combină fotbalul cu ridicolul s-a consumat la Piatra Neamţ. Şi Ceahlăul a pierdut meciul jucat pe teren propriu cu Oţelul Galaţi. Consecinţa imediată a eşecului a fost demiterea antrenorului Gigi Mulţescu. Întâmplarea, scoasă din context, ar fi una de uzură. Mulţescu este un bagajist experimentat. Deseori i s-a întâmplat ca, între semnarea unui contract şi rezilierea acestuia, să petreacă perioade scurte de timp.
De această dată însă, demiterea antrenorului consumă o doză apreciabilă de ironie a sorţii. Mulţescu detonase în Ghencea bomba etapei trecute. El, şi nu Ceahlăul, a întors soarta meciului cu Steaua. Mulţescu a îngroşat până la grotesc spectacolul bulgărelii din Ghencea, a generat întreruperea meciului şi crearea unor tensiuni care au trecut fotbalul în plan secund. Pe acest fond s-au consumat cascadoriile care au întors decisiv scorul în favoarea oaspeţilor.
Ei bine, tocmai victoria obţinută de Mulţescu în Ghencea a ridicat nivelul pretenţiilor la Piatra Neamţ şi, prin asta, a antrenat şutul care l-a izbit drept în interes.
Concluzia e simplă. Mititelu ar trebui să ceară ca Universitatea să joace doar în Ştefan cel Mare. Astfel ar putea să invoce scuza arbitrajelor părtinitoare. Mulţescu să nu mai forţeze victoriile artificiale, pentru că acestea dăunează grav stabilităţii.