Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cele mai recente evaluări internaţionale (PISA 2006-2007) ale elevilor în vârstă de 15 ani arată un învăţământ românesc slab, surclasat, spre exemplu, de cel bulgăresc, unguresc sau lituanian. E vorba desigur de elevul mediu, reprezentativ statistic. Dacă media internaţională la matematică, fizică, chimie, biologie şi geografie se situează între 500 şi 516 puncte, elevii români se situează între 418 şi maximum 462 de puncte. Astăzi, în 2010, situaţia e mai rea. Fireşte, ne mândrim cu olimpicii internaţionali. Dar ei sunt, în cel mai bun caz, excepţia de la regulă, iar nu vârful unei baze solide.
Dacă în socialismul de care ne-am despărţit, şansele mobilităţii sociale, adică ale tinerilor de a-şi îmbunătăţi condiţia socială plecând de la învăţătură, era printre cele mai ridicate din Europa, astăzi ele au căzut la nivelul anilor '30. Pentru tinerii din familii sărace, în special din mediul rural, care doar într-o proporţie de 3% mai dobândesc o diplomă universitară, care societate e mai întunecată?
Cea de azi sau "întunecatul" comunism? Bilanţul ultimilor 20 de ani ai reformei Educaţiei este eminamente negativ, în continuă degradare. Şcoala, ca sistem de educaţie, a fost grav amputată de principalele sale virtuţi: rigoarea învăţării ca unică metodă de însuşire de cunoştinţe şi abilităţi; creşterea continuă a nivelului profesional al dascălilor; dezvoltarea materială a şcolii prin investiţii bine gândite şi necomerciale.
Rezultatul concret este constituirea unui sistem de "şcoală-piaţă liberă", bazat pe taxe şi fără angajament public pentru viitorul tinerimii. Diplome universitare acordate unor tineri care au mari dificultăţi în a vorbi şi a scrie corect româneşte. Manuale şcolare diluate, fără vreo construcţie coerentă. Şi poate cel mai grav, o atitudine răspândită printre profesori de tipul "nimic nu e fixat definitiv prin programă" şi "elevii nu trebuie forţaţi să înveţe".
Şcolile sunt dominate, spre disperarea dascălilor cu vocaţie şi pasiune, de punctul de vedere anticarte şi centrate pe "lăsaţi tinerii să facă cum vor". Suntem din nou în situaţia pe care Eminescu o descria cu amar: "La noi în ţară succesul mediocrităţii e foarte uşor şi lupta elementelor mai bune peste măsură de grea". Iar proiectul de lege a învăţământului aflat în Parlament constituie o lege confuză capabilă, poate, să dezorganizeze şi mai rău sistemul.
Oameni buni, ceea ce hotărăşte în realitate capacitatea elevilor sau studenţilor de a stăpâni un subiect, oricare ar fi el, este cât de mult acesta reuşeşte să ştie despre temele puse în discuţie în manuale. Fără efortul şi perseverenţa învăţării, elevii nu ajung să cunoască mai nimic şi astfel nu au practic, în continuare, nici o şansă să dobândească cu adevărat o profesie. Vor avea o diplomă (eventual plătită) în spatele căreia nu se află decât elemente vagi şi confuze care nu constituie cunoaştere.
Până la urmă, chiar profesorii vor fi recrutaţi, fiind şi prost plătiţi şi slab motivaţi, din rândul celor cu slabă educaţie.
Un important studiu publicat în acest an în SUA conchide: "Un viitor strălucit pentru America depinde de realizarea idealului nobil al şcolii publice".
România va plăti prăbuşirea şcolii mai mult decât poate plăti. Cu viitorul său.
Citește pe Antena3.ro
