Model de comisar, model de actor

Întrebat de mine, Sergiu Nicolaescu a dezvăluit cine a  constituit modelul în realizarea comisarilor din seria de  succes. „Omul după care am construit şi jucat comisarii a fost unchiul meu, fratele mamei, comisar important între războaie, comisarul Cambrea. Era un bărbat frumos, bine îmbrăcat ca-n filmele mele, iubea femeile strălucitoare şi maşinile sport de viteză”. Sergiu Nicolaescu istoriseşte o întâmplare adevărată din viaţa comisarului Cambrea: „Se plimba pe Calea Victoriei şi trece în fugă pe lângă el un tinerel pricăjit, care îi spune încet < Arestaţi-mă 2 zile! >. Dispare într-un gang şi reapare cerând iarăşi să-l aresteze. În beci îi spune cum el este informator la Siguranţă şi vrea să scrie turnătoriile în linişte, în celulă. Informatorul era ilegalist din mişcarea comunistă, dar şi turnător, iar multă vreme a scris informări în câte 2 zile de celulă şi apoi îşi învineţea singur un ochi ca să fie credibil, spunând că l-au bătut poliţiştii. Ilegalistul comunist şi turnător a avut ghinionul ca legionarii care au împuşcat la Jilava politicieni din închisoare să-l găsească şi pe el când scria turnătorii şi a murit din greşeală. După 23 August, fratele ilegalistului comunist turnător l-a trimis pe unchiul comisar la canal. Eliberat în 1964, unchiul poliţist n-a apucat să vadă decât filmul „Dacii” şi apoi a murit”.

Şi simpaticul actor Vasile Muraru şi-a ales un idol din lumea marilor personalităţi ale scenei.

Până să se afişeze rezultatele cu cei admişi la Facultatea de Teatru, Vasile Muraru s-a întors la munca cu fânul, pe pământul tatălui în judeţul Neamţ. Clădea căpiţe şi din când în când cădea în genunchi ridicând spre cer ruga de a fi luat de Domn Profesor Bibanu în clasa lui de studenţi. Ceea ce s-a şi întâmplat, marele actor Dem Rădulescu intuind harul comic al Năsosului. Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru erau nedespărţiţi pe scena teatrului de revistă, la TV şi în spectacolele din turnee. Meritau să li se zică Fraţii Siamezi ai Râsului. Muraru mi-a povestit pentru Jurnalul, care le dedicase o ediţie de colecţie: „Pe stradă mi se întâmplă ca, văzându-mă, unii oameni să exclame: < Uite-l pe Nae! >. Iar lui Lăzărescu i se întâmplă să fie confundat cu mine. Cel mai nostim a fost când o profesoară pensionară m-a zărit pe trotuar (eram singur!) şi a strigat: „Uite-i pe ăia doi!””. Nae făcea mişto de Muraru, ironizându-l pentru pofta neostoită de a citi şi-i amintea ce ziceau consătenii lui: „ţăranu' ăsta cu ditamai biblioteca în dormitor”!