Morar şi Dragomir, dubluri perfecte pentru Tom şi Jerry

PUNCTUL PE EI
Dumitru Dragomir, ca reprezentant al intereselor personale, şi Daniel Morar, ca reprezentant al bugetofagilor de la DNA, se hîrjonesc public, spre deliciul amatorilor de circ. Nu spun că ei n-ar vrea să pară oameni cu carte de muncă şi preocupări serioase. Dar nu le iese. Cu cît mimează mai tare încrîncenarea, cu atît devin mai caraghioşi.

PUNCTUL PE EI
Dumitru Dragomir, ca reprezentant al intereselor personale, şi Daniel Morar, ca reprezentant al bugetofagilor de la DNA, se hîrjonesc public, spre deliciul amatorilor de circ. Nu spun că ei n-ar vrea să pară oameni cu carte de muncă şi preocupări serioase. Dar nu le iese. Cu cît mimează mai tare încrîncenarea, cu atît devin mai caraghioşi. Nici nu doresc să mă cantonez în substanţa cauzei care-i aşază pe cei doi într-o adversitate vremelnică. N-are rost. Sînt convins că don Corleone a mai jucat cu şase cărţi în pokerurile de la LPF şi că, asemenea lui Jerry, a mai atentat la caşcaval. Dar la fel de convins sînt că Morar, în postura sa de mare şef al DNA, interpretează fără cusur rolul împiedicatului Tom. Încearcă din răsputeri să pună sare pe coada şoricelului infractor, dar, nătîng din fire, nu face decît să detoneze bomba în propriii nădragi.

Filmul e vechi şi, oricît de multe ar fi reluările, scenariul nu se schimbă. Finalul, vesel sau trist, este unul de scenă şi mereu acelaşi.

Frapant este şi faptul că cei doi actori ai comediei vin în rolurile pe care le interpretează din acelaşi gen de casting. Cu mulţi ani în urmă, Dumitru Dragomir a fost recrutat în lotul de utili ai echipei din Scorniceşti, dintr-o încruntare procesuală prin care trecea Braşovul, fostul său club. Practicienii apucăturilor dictatoriale ştiau bine că sentimentul culpabilităţii îndoaie cocoaşa individului, că mîna întinsă la greu este sărutată cu devoţiune. Reţeta a funcţionat. A funcţionat atunci, dar a rămas valabilă şi în prezent. Daniel Morar a fost uns în fruntea DNA după o încurcătură în urma căreia statul român a pierdut un proces la CEDO. Putem vorbi aşadar despre acelaşi sentiment al culpabilităţii şi despre aceeaşi predispoziţie de a răspunde fără crîcnire comenzilor venite de sus. Diferenţa o face maniera în care cei doi au reuşit să-şi trateze apăsările. De la înrolare şi pînă în prezent, Dumitru Dragomir a avut răgaz suficient să prindă coajă. Experienţele trecute fac din el un adversar abil, chiar redutabil. Daniel Morar, în schimb, uceniceşte în continuare, copleşit de responsabilităţi. Mai mult, a rămas orfan de ministrul călăuzitor într-o perioadă în care comenzile devin tot mai pretenţioase. Tocmai de aceea vin şi zic că animaţia are scenariile sale, rămîne doar un spectacol căruia nu i se poate lipi nicicum eticheta de luptă împotriva peşcheşurilor. Că atîta vreme cît Tom, cel promovat pe blat în divizia anticorupţie, va detona bombe în propriii nădragi, şobolanii vor umbla la caşcaval într-o veselie de circ.