Morti in costume de carton

In timp ce la Sharm El-Sheikh echipele de sanitari culeg din palmieri matele semenilor nostri pulverizati, iar la Londra petele de sange de la gurile metroului nu se lasa sterse cu una-cu doua, in Bucuresti, unde-i concentrat grosul mahalalei noastre politice, se fabrica scenarii. Nu ne vindecam bine de raie ca vine holera. O bolesnita o inlocuieste pe alta, varsatul si galcile trec in ciuma. O fabrica neobosita alimenteaza cu junghiuri pieptul natiei confectionat fizic din tarana fragila. Ce conteaza ca din malul Siretului mai ies inca, umflate de caldura, hoituri de dobitoace si oameni, in general batrani bicisnici care nu s-au supus somatiei de a se sui, pas alergator, in varful dealului cel mai apropiat?! Popor de betegi, nevrednic la osteneala alesilor de la centru care asuda sa-l tina conectat voltajului intrigilor de palat.

Noul nume zvarlit pe piata este Theodor Stolojan, un fel de Lazar inviat din morti. Inmormantat (politic) cu fast anul trecut, beneficiind de al treilea plans al presedintelui Basescu (primul a fost pentru un echipaj pierdut, al doilea la moartea tatalui, iar al treilea, iata, se consuma in fata poporului impietrit, la disparitia prematura a lui Stolo), fostul lider liberal a primit ordin sa se intoarca. Imi amintesc randurile insailate de mine atunci si retrase dupa ce un ziarist mi-a spus, jurand cu mana pe constiinta, ca personajul sufera de o boala incurabila ("metastaza" mi-a soptit el la ureche) si mai are de trait doua-trei luni. M-am infricosat. Cerusem, in textul meu, o lamurire publica. In lumea civilizata, asa se face. Un candidat la Presedintia tarii se retragea pe ultima suta de metri, sub un pretext medical nebulos. Sa apara la televizor, ziceam eu, mai-marele academiei medicilor, un barbat cu parul alb care sa explice ce si cum. Un viitor presedinte de stat (Stolojan avea destule sanse) e dator cu o lamurire pentru cei care si-au pus sperantele in el. Poporul trebuie sa afle. Poporul a ramas insa cu plansul lui Traian Basescu, nimerit in direct si la o ora de varf si executat fara cusur. Mimica, sughituri, ochi umezi, mainile ca niste pasari tremurande poposind pe umarul celui condamnat. Plansul prezidential s-a dus pana in ultimul catun si in sufletul chinuit al romanilor s-a preschimbat, ca apa in grindina, in potop de voturi. Cineva comenta ca uzurpatorul va lua locul uzurpatului, reactivand pe Dambovita o piesa shakespeariana cu un plus de ingredient mocirlos, absent in original. Mortii insa invie. Uns argat prezidential, bolnavul s-a insanatosit si iata-l azi jucand intr-o alta piesa. Cine-i regizorul? Acelasi. Nu au trecut decat doua saptamani de cand il muiam in cerneala cu vitriol pe Calin Popescu Tariceanu, vinovat ca vede din elicopter nenorocirile de pe pamant, fara osteneala de a se da jos printre amarati. Azi s-a dat jos. Mai mult, scenariul anticipatelor, in care juca fara sa cracneasca, a fost zvarlit intr-un ultim gest care a naucit multa lume. L-a schimbat vizita la Bruxelles?

Vaietele muribunzilor din Lunca Siretului au patruns in inima politicianului de salon, atent sa nu-si murdareasca pantofii in noroaie? Eu cred ca Tariceanu s-a dumirit in ultima fractiune de secunda ca in piesa anticipatelor el joaca rolul de gugustiuc. Ca Basescu, "prietenul" si "fratele" din campania electorala, ii pregateste reteta Ciorbea, exersata fara cusur cu un deceniu aproape in urma. Ce-a primit Tariceanu de la unsul suit la Cotroceni? Inca din ianuarie, o subminare constanta a autoritatii. Trambitarea anticipatelor insemna un guvern sezonier, de doi lei. Ministri de doi lei, premier de doi lei, toti echipati in costumul sacrificiului. Sunt morti pe care-i imbraci in toale care tin pana cand le pui capacul. Haina n-are spate, din ea sunt doar manecile si pieptii, iar pantofii sunt cu talpa de carton. Cum sa te bati cu integrarea in Uniunea Europeana, cum sa fii fortos, cand nu ti s-a ingaduit decat ozonul unei respiratii? Presedintele vrea, nu mai e un secret pentru nimeni, puterea absoluta. Institutiile cu pistol si tun, serviciile secrete, Justitia. Acum vrea si partidele politice. Toate. Unul, Partidul Democrat, asculta aliniat porunca de la Cotroceni. Cum se explica astfel ca, intr-o singura noapte, mii de insi, unii cu parul alb, s-au rasucit pe calcaie, devenind, cu vointa unanima, din socialisti, populari sau crestin-democrati urmasii lui Corneliu Coposu?! Am ascultat in Prahova un pedist care il injura pe Tariceanu pentru imoralitatea de a nu fi consecvent cu demisia. Dar imoralitatea de a-ti schimba in 24 de ore doctrina ca pe o pereche de izmene? Cotrocenii vor, spuneam, controlul absolut al tuturor partidelor politice. Consilierul prezidential Stolojan, care se comporta mecanic, asemeni unui robot, va prelua PNL si Guvernul. Cine va prelua insa PSD? Opozitia nu poate fi lasata de capul ei. Nu vad de ce distinsa doamna Elena Udrea n-ar fi pregatita pentru asaltul la carma partidului condus candva de Ion Iliescu! Cu consilieri prezidentiali plasati in sala masinilor politicii romanesti, vaporul natiei va inainta fara cusur. Mai trebuie extirpata neghina presei. Se vor gasi si aici solutii. Vorba unui gazetar care il ironiza pe altul: ai grija sa nu te calce tramvaiul in apartament! Da, dar eu locuiesc la etajul noua, s-a falit celalalt. Ei, si?! N-ai mai vazut tramvaie care trec pe la etajul noua?