Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În tot iureşul generat de valul deciziilor guvernamentale fără cap şi coadă, un singur nume pare ocolit de valul media. Deşi în realitate-i unul dintre cei care taie cărţile, iar deciziile sale au o importanţă covârşitoare, Adriean Videanu stă la fereală.
Spre exemplu, ministrul Economiei a anunţat cândva, mai pe la începuturile romantice ale guvernării, că până la 15 martie va lua o decizie privind restructurarea sectorului de producţie a energiei electrice. Aţi mai auzit ceva de atunci? Linişte şi pace, deşi într-o societate normală proiectul ar fi trebuit supus măcar dezbaterii publice a specialiştilor. Se discuta, la debutul împărţelii de coaliţie, despre renunţarea la înfiinţarea faimoasei Companii Energetice (care ar fi dus la creşterea preţurilor la energia electrică vândută consumatorilor eligibili) şi despre înfiinţarea câtorva (între două şi cinci) companii de producere în regim mixt a energiei. Savantele studii pomenite de ministrul Videanu, ca bază a viitoarei sale decizii, vorbeau despre gruparea producătorilor într-o companie de stat (Nuclearelectrica, Porţile de Fier, Regia Activităţilor Nucleare) şi constituirea a trei sau patru societăţi care să administreze combinat capacităţi termo şi hidro.
Alte idei vânturate-n piaţa de profil vorbeau despre regruparea unităţilor termo cu cele hidro sau a zonelor miniere cu complexurile energetice. Câţi specialişti, atâtea păreri, e ca la doctori. Toate guvernările postrevoluţionare au venit cu strategii proprii, toţi miniştrii Economiei s-au fălit că restructurează sectorul energetic. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Stadiul în care ne aflăm acum e, cel puţin pe hârtia de Monitor Oficial, acela premergător reînfiinţării fostului CONEL de tristă amintire. Evident că o companie-mamut ar distorsiona o piaţă încă departe de a fi concurenţială şi funcţionalitatea sistemului energetic, iar actualii guvernanţi, care mai au şi ceva creiere printre ei, au decis (măcar declarativ) să renunţe la idee. Nu şi la a nu ştiu câta promisiune de restructurare a sistemului energetic, bazată iar pe scenarii pentru care nişte băieţi deştepţi taie facturi la Guvern de vreo 15 ani încoace.
Orice restructurare presupune costuri. Şi nu văd de unde şi cine le poate suporta instituţional pe vreme de recesiune mondială. Mie mi se pare, cel puţin din ce-am citit până acum, că Guvernul, prin Ministerul Economiei, vrea să pună sub aceeaşi pălărie şi companii profitabile, şi neprofitabile. Iar asta, după părerea mea, nu se cheamă restructurare, ci ascunderea gunoiului sub preş pe cheltuiala consumatorilor. De unde reducerea costurilor, promisă public de Videanu, dacă vorbim despre aceleaşi capacităţi de producţie? Doar fiindcă le aşează cineva, pe hârtie, în alte structuri înseamnă că se şi modernizează, că devin subit eficiente din pix? Iar povestea aia vânătorească numită scăderea preţurilor către consumator, nici măcar în imaginaţia altfel bogată a lui Traian Băsescu nu se poate întâmpla. Ba, dimpotrivă, finanţarea aşa-zisei restructurări de tip nou a sectorului nu poate fi asigurată decât prin creşterea tarifelor. Ceea ce, sigur, pe noi ne va ustura la buzunare, iar pe ei îi va îmbogăţi peste măsură. Da’ suntem obişnuiţi cu fenomenul, şi unii, şi ceilalţi.
Ce se va întâmpla – dacă ministrul Economiei dă înainte ca berbecul cu restructurarea – cu proiectele de retehnologizare sau de investiţii ale Hidroelectrica? Dar cu memorandumurile internaţionale de investiţii ale Termoelectrica? Ori se vor renegocia, ceea ce înseamnă costuri suplimentare importante, ori proiectele de retehnologizare şi investiţii vor stagna până la clarificarea statutului noilor societăţi pe care i le-au băgat "electricienii" PD-L în cap lui Videanu. Hai să spunem că se fac, până la urmă, companiile alea mixte de producere a energiei. Vor fi ele profitabile? Pe naiba, îşi vor acoperi o vreme costurile şi atât, zona profitului (hidro) fiind înghiţită de cea a găurii (termo). Are Guvernul României acordul Comisiei Europene pentru altă restructurare a sectorul energetic? Nici măcar nu l-a cerut, da’ ne place să vorbim discuţii la televizor. A identificat, pe vremea asta de praf financiar, Ministerul Economiei surse de creditare pentru companiile pe care vrea să le înfiinţeze? Nu ştie, deocamdată, Guvernul României de unde să ia bani de-afară, cu girul Băncii Naţionale, pentru creditarea unei întregi ţări şi găsesc portocaliii din Modrogan bani pe stradă ca să finanţeze nişte himere?
Un singur cuvânt n-aud din gurile diriguitorilor sistemului energetic: privatizarea. De unde vin, de regulă, în economiile aşezate, finanţările sistemelor energetice? De la privaţi, care, dacă tot cumpără hărăbaia, se şi duc la bancă să se împrumute întru modernizarea ei, că doar din flex, ciocan şi patent nu merge. Evident că trebuie să existe un control al statului asupra activelor strategice, că doar n-om vinde reactoarele nucleare şi barajele de acumulare, dar ăştia nu vor să privatizeze nimic. Pentru că-s obişnuiţi să fie dregători numai la stat, de unde şi cu complicitatea căruia s-au şi umplut de bani. Restu-i poveste de adormit proştii care încă mai cred că Moş Crăciun o curtează pe Scufiţa Roşie şi-o momeşte cu nişte curent electric ieftin ca să se lase.
Citește pe Antena3.ro
