Most Unwanted!

Două judecătoare, două verdicte diferite. Doi procurori şi tot atâtea atitudini faţă de exercitarea căii de atac. Efectul a fost cel deja cunoscut: Gorbunov a fost elibe­rat temporar pentru o intervenţie chi­rurgicală de glaucom şi bla-bla. Nimic rău până aici, sănătatea omului, fie el şi infractor, este importantă.

În acest moment, aproape că nici nu mai contează dacă Serghei Victor Gorbunov este cu adevărat criminalul. Până când procurorii vor ajunge în poziţia de a indica pe bază de probe cine este făptaşul mai este cale lungă.
Aşa că ne aplecăm asupra situaţiei descoperite. Carevasăzică, la aceeaşi instanţă de judecată – Tribunalul Dolj –, două judecătoare au decis, fiecare după dosar şi după propria conştiinţă, lucruri importante privind libertatea deţinutului Serghei Victor Gorbunov. Prima care a analizat cazul Gorbunov în 2008 a fost judecătoarea Aurora Samil. Aceasta a evitat să-l elibereze temporar din penitenciar, dar a avut grijă să-i respecte dreptul de a fi tratat pentru bolile sale. Şi a dispus internarea lui, sub pază, într-un spital al Ministerului Sănătăţii. Dacă scopul real al lui Gorbunov era fix cel declarat (dorinţa de a se trata şi vindeca, eventual), atunci deţinutul n-ar fi avut nici un motiv să conteste verdictul judecătoarei Samil. Numai simplul fapt că l-a contestat ne arată că puşcăriaşul urmărea să-şi atingă un scop ascuns. Că n-a acţionat singur şi că a avut oameni "de bine", "cu relaţii" în zona de influenţă a Magistraturii reiese şi din modul în care Gorbunov şi-a obţinut ieşirea din penitenciar. Dar şi din faptul că a reuşit "să dea cu tifla" ditamai Poliţiei braşovene – ba şi ditamai Poliţiei Române, din clipa în care a fost declarat urmărit general. Ca să nu mai vorbim despre refuzul extrădării cetăţeanului moldovean, în comparaţie cu graba cu care s-a decis, spre exemplu, extrădarea cetăţeanului român Sever Mureşan.

În cazul Gorbunov, poprirea "la bulău" e recurată de un procuror conştiincios şi soluţionarea cazului are un parcurs greoi, care include casarea sentinţei şi... tri­miterea spre rejudecare din nou la Tribunal, deşi practica arată că instanţa de recurs, Curtea de Apel, putea să şi oprească pentru judecare şi chiar să pronunţe un verdict definitiv. S-a obţinut astfel taman destul timp pentru ca, printr-o altă cerere ajunsă pe masa judecătoarei Maria Nicola, deţinutul să primească undă verde spre suspendarea executării pedepsei pentru trei luni. Ei, cum, Doamne-iartă-mă!, taman la acest verdict, procurorul nu mai declară recurs? Atitudinea acestor din urmă doi magistraţi este contrară celorlalţi doi. Ce să înţelegem de aici? Că doamna Maria Nicola şi procurorul Marius Vlădoianu au altă înţelegere a noţiunii de "pericol social"? Ori că s-au gândit la cheltuielile pe care le-ar face statul cu asigurarea pazei deţinutului într-un spital din afara reţelei penitenciarelor? Poate Consiliul Superior al Magistraturii, care începe de azi un control, să descopere erorile şi să aplice sancţiuni, mai devreme de un an, dacă se poate. Or, Ministerul Public poate descoperă ce anume a stimulat gene­rozitatea şi omisiunea din partea judecătoarei Nicola şi, respectiv, a procurorului Vlădoianu, că tot s-a început şi pe acest plan o anchetă. Nu în ultimul rând, poate ne spun cei de la Interne de ce dreaq? mai există Serviciile "Persoane urmărite" şi, culmea ironiei!, "Most Wanted", din moment ce alţi 123 de Gorbunovi nu s-au mai întors în penitenciare? Ca să nu mai vorbim despre urmăriţii celebri Mihai Necolai­ciuc ori Omar Hayssam, încă neprinşi.
Nu cumva serviciile astea ar trebui să se cheme "Most Unwanted"?