Mucenicia în fotbalul nostru tot mai viran

Martie şi-a consumat porţia de babe, toate cam prea urâte, i-a prăznuit şi pe cei 40 de martiri de la Sevastia şi, în continuare, ne abandonează în mucenicia noastră, parcă din ce în ce mai apăsătoare. Până şi primăvara pare să fi devenit o traseistă neho­tă­râtă, parcă şi anotimpurile au învăţat ce-i minciuna. Doar încăpăţânarea mai învinge tentaţia de a te abandona în voia sorţii. Şi mai e ceva care refuză abandonul. Nu-ţi vine să-i laşi în voia lor pe târtanii înstăpâniţi în nesimţire.
Fotbalul nostru devine tot mai viran. Chemările de orice fel îi sunt ofilite de marea porcăială care l-a contaminat.

Rar, foarte rar mai ai prilejul să asişti la câte un meci capabil să te ţină lângă el fiindcă îţi place ce vezi. De cele mai multe ori îţi sacrifici timpul pe la televizor doar pentru a te documenta ca viitor martor al acuzării. Fiindcă fotbalul fabrică la tot pasul inculpaţi cum ar fi prostia, impostura, grandomania slinoasă, blaturile ordinare şi prestaţiile de DNA prin care se mai fac remarcaţi anumiţi "fluieraşi".

În etapa trecută ne-am ales cu ceva fotbal la meciul CFR-ului cu Politehnica Timişoara. Dar Marius Avram a avut grijă să nu lâncezim în plăcerea jocului. Şi s-a apucat să ne antreneze, cum ştie el mai bine, pentru supravieţuirea în adevărurile alea dure şi fundamentale ale fotbalului. Avram a sancţionat sever nesimţirea celor care, luaţi cu joaca, uitaseră că mai este şi el amestecat în ciorbă. Şi a decis să facă rezultatul meciului pe proprie răspundere. Apoi, asumarea lui Avram a făcut bulburuci în zoaiele patronale, spectacolul fiind astfel complet. De spectacol complet am avut parte şi în Ghencea, acolo unde braşovenii i-au scris lui Gigi Becali discursul ditirambic despre antrenori, jucători, suporteri şi tot felul de alte personaje din recuzita sa patronală.

Întâmplările etapei trecute, atât cele de top, cât şi cele de cadenţă anostă, ne aruncă într-un alt episod al campionatului nostru cel de poveste. Ochiul cât sarmaua va fi pe meciurile de la Timişoara şi de la Târgu-Mureş. Adică acolo unde Politehnica şi Oţelul Galaţi vor încerca să-şi justifice pretenţiile de înălţare. În premersul meciului de la Timişoara, Marian Iancu a tăcut suspect despre arbitraje. Atitudinea sa neobişnuită naşte, firesc, semne de întrebare. Are Marian Iancu certitudini ascunse? Sau doar certitudinea că Adrian Mititelu este mult prea înghesuit pentru a mai avea chef să facă surprize neplăcute greucenilor cu influenţă la stăpânire? Iată, cum spuneam, semne întrebare şi curiozi­tăţi care ne aduc aproape de meciul de la Timişoara.

La Târgu-Mureş nu evoluează combatante care să se fi făcut remarcate prin subtilităţi negustoreşti. Acolo va fi interesant să observăm doar dacă neutrii meciului îşi vor respecta definiţia sau dacă vor fi supuşii unor însărcinări exprese. De aceleaşi argumente este susţinut şi interesul pentru meciul Vasluiului cu FC Braşov.

Echipele din Bucureşti evoluează în continuare pentru o felie separată a clasamentului, o felie numai a lor. Rapidul şi Dinamo bagă confruntare directă şi, probabil, nemijlocită. Andone şi Şumudică vor încerca să iasă din convalescenţă unul pe spinarea celuilalt. În condiţii normale aş paria pe Andone. Dar dacă am în vedere fluctuaţia capricioasă a celor două echipe, nu mai pariez deloc. Mizez însă pe spectacol. Fiindcă Dinu Gheorghe şi Cristian Borcea nu vor rămâne nevorbiţi după un astfel de eveniment. Măcar să termine ceea ce deja au început. Adică disputa despre cum stăpâneşte fiecare dintre ei relaţia împotriva naturii cu fluieraşii. De Steaua ce să mai zic? Merge la întâlnirea cu o amintire tristă. Amintire care datează de pe vremea când Buzăul era al Gloriei. Acum e mai simpluţ. Este al Victoriei. Dar nici în aceste condiţii nu forţăm vreun pronostic. Fiindcă nu ştim dacă Sorin Cârţu îl va folosi pe Mihai Stoi­ca în atac, la mijloc sau tot la fund ca şi până acum.