Murire şi fericire

"Îmi doresc să mor fericit", s-a confesat muzicianul Sting, înainte de a-şi delecta spectatorii români cu ultimele melodii transportate din alt ev. Dar nu grabnic, ci "Cât mai târziu, fericit şi înconjurat de oamenii care să mă iubească", a adăugat menestrelul englez.

Vasăzică, ar exista un timp al muririi, când desprinderea de viaţă e o fericire în zbor! Dar, tot zăbovind în treburile pământeşti, pustiul creşte împrejurul nostru, şi siberii sau sahare nesfârşite se intercalează între noi şi lume. Şi, la urma urmei, cum naiba să iubeşti decrepitudinea? Nu doar tu, decrepitul, ci şi martorii propriei tale descompuneri puţind a mortăciune!

Fiindcă, vorba scriitoarei Simone de Beauvoir, "Dacă trăieşti suficient de mult, vei vedea fiecare victorie transformată într-o înfrângere." Întârzierea exagerată în viaţă aduce a obscenitate, a lipsă de măsură.

E un afront, o desconsiderare a armoniei universale, o infamie la adresa frumuseţii omeneşti. Dacă nu eşti iubit la tinereţe, în plină explozie trupească şi spirituală, la senectute iubirea e mai degrabă milă. Suntem toleraţi, pentru că, zic ăi înţelepţi, "beleaua se ţine cu rândul", iar la rând stau toţi.

Aşteptarea asta a bătrâneţii ne urâţeşte, ne acreşte, ne schilodeşte, ne şubrezeşte până ce devenim nişte triste epave. Epave eşuate pe promontorii mereu mai înguste înaintând spre "Marea Moartă".
Şi-apoi ce legătură are moartea cu fericirea? În miezul fericirii nu te gândeşti deloc la moarte, n-o iei în calcul, o ignori chiar. Pluteşti deasupra ta şi te închipui veşnic, te admiri necondiţionat că îţi aparţii. Fericirea îţi dă senzaţia nemuririi, a infinitului necasabil.

Tocmai de aceea clipele de fericire sunt rare şi scurte, adesea neverosimile. Conştiinţa sinelui vremelnic e gardianul tocmit de Creator să nu ne slăbească din ochi şi să ne amintească cutremurător de efemeritatea călătoriei în afara negrei temniţe. Viaţa e numai un bilet de voie, cu însoţitor, prin cele lumeşti, nimic altceva.

Cu temnicerul în cârcă flirtăm cu nepieirea şi facem eforturi zadarnice să ne îmbunăm soarta. Unii scriu cărţi, alţii ridică biserici, câţiva urzesc războaie nimicitoare, iar cei mai mulţi se eternizează procreând. Disperarea, spaima de neant ne împinge la creaţie, ori la distrugere, nu cine ştie ce alt fior lăuntric. Memoria muritorului are nevoie, în groapa uitării definitive, de amintirea luptei sale cu moartea.

În închisoarea de sub pământuri, el îşi va găsi seninătatea doar în amăgirea necapitulării oricum, în memoria luptei cu implacabilul.
Bătrânii cunoscuţi în anii din urmă, cu puţine excepţii, nu au ajuns la calmul olimpian de care vorbesc delirant filozofii şi scriitorii diversionişti. Dimpotrivă, un soi de încrâncenare neîmpăcată, de deznădejde resemnată, le-a brăzdat chipul şi sufletul, i-a îndepărtat de luminişul propovăduit de puzderia de religii planetare.

Privirea lor s-a tulburat într-atât încât perspectiva li s-a prăbuşit pe tăcute în negura abisală, şi nu în vreun limpeziş desfătător. Nemurirea e zâna copiilor şi sperietoarea vârstnicilor. Uneori, la capătul drumului, redevenim copii şi, cu minţile rătăcite, ne lăsăm purtaţi de părelnica zână. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor va fi împărăţia cu prinţi şi zâne!, sună complet cinismul biblic.

Prin urmare, rugaţi-vă pentru pierderea minţilor, de vreţi să poposiţi în raiul de apoi! Altfel, cu luciditatea nefracturată, riscaţi să nimeriţi în ţinutul păzit de necuraţii gătiţi în fracuri de smoală.

Spre deosebire de Sting, eu nu-mi doresc să mor şi, zău, că n-am de gând să-mi stric fericirea pe moarte! Să vină la ceasul sortit, la ce să mă opun?, dar n-o să-i ofer ofranda mulţumirii interioare! Măcar libertatea nefericirii şi a ocărârii s-o am la final ...

Refuz, de asemenea, să fiu iubit pe năsălie, îmbălsămat şi mirosind a lumânări arse şi-a tămâie amestecată cu formol. Aşadar, nu întârziaţi în iubirea voastră, n-o amânaţi pentru mai târziu, iubiţi-vă acum, cât puteţi să primiţi, întreagă, afecţiunea şi s-o întoarceţi înmiit!

Şi bucuraţi-vă, oameni buni, de taina simplă a sfintelor sărbători pascale!