Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să-l pupăm pe suflet pe Mihai Constantinescu, în zborul lui spre Cer, căci el şi-a dăruit sufletul în palmă când i-a bucurat pe români cu melodiile lui, devenite avere românească. Pe Mihai l-a mângâiat pe creştet un înger, i-a desenat ursita astfel încât să aibă muza la purtător 24 din 24. Nu este vreun cântec compus de Mihai, cântat de el, să nu devină şlagăr, compoziţiile lui pătrundeau în sprint în inimile spectatorilor, ei fredonau melodiile lansate chiar în respectivul spectacol pe drumul spre staţia de tramvai. Mihai intră în categoria Dan Spătaru, Mirabela, care ştampilau cu harul lor orice cântec, făcându-l bun de mase. De la bunici la copii se fredonează „O lume minunată”, „O păpuşă pe hârtie cu creionu-am desenat”, „Sus în deal e-o casă”, „Iubiţi şi câinii vagabonzi”. Acum, când Mihai Constantinescu a pătruns deja cu zâmbetul lui larg pe poarta Raiului, unii ar ofta: „O lume minunată fără el?”. Eu sunt convins că Mihai, îndrăgitul Mihai Constantinescu, va rămâne mereu cu a lui lume minunată printre copii, părinţi, bunici. Mihai Constantinescu era vestit pentru prolificitatea lui de a compune melodii pe bandă rulantă, Marius Ţeicu zicea că dacă Constantinescu ar fi avut o echipă în spate în trei schimburi, ar fi aşternut pe portativ, pe corzi de chitară, pe clape de pian, şlagăre peste şlagăre în fiecare zi. „O păpuşă pe hârtie” a compus-o în drumul de întoarcere de la un spectacol din provincie. Era o iarnă cu nămeţi cât casa, şuiera fără ostenire crivăţul şi Mihai Constantinescu a găsit în pragul casei un biet căţel al nimănui, aproape îi îngheţaseră lacrimile din ochii rugători. Artistul l-a luat cu el în casă, l-a încălzit la piept, l-a uscat cu prosopul, l-a hrănit şi l-a aşezat să doarmă lângă sobă. S-a aşezat la pian şi, în acea noapte geroasă, s-a născut şlagărul „Iubiţi şi câinii vbagabonzi”. Într-o zi, căţelul a dispărut, a rămas doar în cântec. Ridicau ropote de aplauze în spectacole Mihai Constantinescu şi Anastasia Lazariuc, talentaţi, cu priză la public, frumuşei, lumea i-ar fi dorit şi personaje într-o idilă, la fel ca pe Similea şi Piersic. N-a fost să fie un happy end şi Mihai Constantinescu mi-a răspuns ca în piesa „Doi pe un balansoar”: „Când eu eram sus, ea era jos pe balansoar. Când ea urca, eu coboram!”.
Citește pe Antena3.ro
