Victor Piţurcă este ultimul antrenor al echipei naţionale care a plătit pentru reuşitele sale. A plătit cu vârf şi îndesat, a plătit cu repetiţie. Prima oară a fost demis imediat după ce calificase echipa naţională la un turneu final. A funcţionat principiul conform căruia nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită. Faptul că şutul în fund fusese primit ca urmare a unei revolte interne care îl avea la timonă pe Hagi a determinat în presă o reacţie favorabilă selecţionerului. Victor Piţurcă, victima Victor Piţurcă, a devenit din acel moment unica propunere a jurnaliştilor pentru fotoliul de antrenor al echipei naţionale. Propunere validată, de altfel, imediat după vacantarea postului prin debarcarea lui Iordănescu. Piţurcă a calificat din nou echipa naţională la un turneu final, de această dată cu un lot mult mai subţire decât la prima reuşită. Dar cum recunoştinţa i se potriveşte românului precum măgarului fuga, susţinătorii din trecut, jurnaliştii, au început să-i mulţumească lui Piţurcă prin înjurătură. Altă zicere neaoşă se potrivea momentului. Campania furibundă pornită de jurnalişti împotriva lui Victor Piţurcă s-a desfăşurat sub lozinca "eu te-am făcut, eu te omor". Victor Piţurcă a primit astfel cel de-al doilea şut în fund, fiind considerat singurul vinovat pentru eşecurile echipei, făcându-se abstracţie de faptul că fotbalul nostru a intrat într-un teribil derapaj. Nu-mi propun să redeschid dosarul lui Victor Piţurcă. Obişnuinţele păguboase ale bipedelor nătânge mă preocupă. Prostia cu repetiţie mă sperie. Răzvan Lucescu a preluat conducerea naţionalei pe fondul unei susţineri consistente din partea presei. Primele rezultate obţinute sub comanda sa au constituit pretexte ale respectării promisiunii de susţinere. Pricinoşii fără cauză au stat la cutie. Dintre analfabeţii fotbalului, doar câţiva au sărit la gâtul selecţionerului. Adică aceia care doreau în vitrina naţionalei şi ceva exponate din propria bătătură. Eşecul ruşinos din meciul cu Serbia a distrus barajul care ţinea la respect puhoiul de zoaie. Ţârcovnicii prohoadelor au început să bage nazale la greu. Au ei deja soluţiile ideale pentru postul de selecţioner, deoarece consideră tot ei, doar aici e buba. Nici prin cap nu le trece că ar putea intra în discuţie o criză de valoare a fotbalului nostru. Personal m-aş bucura ca într-o perioadă de timp cât se poate de scurtă să fie verificate toate propunerile acestor mici netrebnici. Ar avea astfel şi ei şansa să se trezească la realitate atunci când naţionala s-ar transforma într-un abator al antrenorilor. Clasamentul antrenorilor nu mă preocupă. Prieteniile sau antipatiile pot determina judecăţi subiective. Consider că doar performanţele acestora se pot constitui în calificative. Victor Piţurcă şi Răzvan Lucescu au argumentele unor astfel de susţineri. În aceeaşi categorie pot fi încadraţi Cosmin Olăroiu, Dan Petrescu sau Ioan Andone, nume care se aud din hăul nemulţumirii.
Cred însă că ne preocupă inutil clasamentul antrenorilor câtă vreme aceştia sunt forţaţi să culeagă dintr-un fotbal cotonog. Aici e buba!