Nazisti de omenie (II)

Un pericol caruia America nu ii acorda atentia cuvenita este proliferarea activitatii criminale a grupurilor numite gangs. Atat la nivel federal, cat si la nivel local, ipocrizia si frica de a pierde anumite voturi ii fac pe alesii poporului american inacceptabil de toleranti in fata unei maladii devastatoare.

Cartiere candva curate si linistite traiesc azi sub teroare. Adolescenti ori adulti, criminalii, care pana ieri se ucideau doar intre ei in perimetrul cartierelor in care locuiesc sau la granita dintre ele, si-au extins zonele in care opereaza. In plus, o legislatie precara incurajeaza imigrarea ilegala. Politizarea subiectului atinge cote aberante. Exploatarea imigrantilor ilegali prin munca la negru consolideaza ghemul vinovatiilor si sporeste sursele unui anume tip de criminalitate.

Societatea cauta forme alternative de autoaparare. Una din ele este deja celebra. Filme de actiune cu Charles Bronson si Clint Eastwood au adus-o in casele noastre - vigilente. E vorba de oameni care pun mana pe arma ori pe bata si incearca sa curete de capul lor locul in care traiesc.

O forma de lupta impotriva activitatii criminale devine implicarea unor grupuscule politice care incearca sa castige capital politic facand treaba de care nu se ocupa legiuitorii, politia, juratii si judecatorii. Sambata, 16 octombrie, cu aprobare de la autoritatile orasului, vreo 10, 20 de membri ai Partidului Neonazist American au incercat sa marsaluiasca pe trotuarele unui cartier din Toledo, Ohio, spre a protesta, spun ei, fata de activitatile criminale ale bandelor ce terorizeaza orasul.

Membrii unor bande formate in majoritate din afro-americani i-au intampinat pe neonazisti cu bate, caramizi si pietroaie. Mai mult, au atacat masini ale politiei si salvarii. Au devastat un bar dintr-un cartier locuit candva de emigranti polonezi. Sub teroarea bandelor de criminali, americanii de origine poloneza s-au mutat in alte cartiere ale orasului. Multi dintre ei se intreaba cat de curand va trebui sa se mute si de acolo.

Ca de obicei, parerile sunt impartite: Ce le-a trebuit neonazistilor sa organizeze un mars tocmai in fieful bandelor de afro-americani? De ce li s-ar refuza neonazistilor dreptul legal de a protesta fata de un fenomen criminal? De ce, in loc sa marsaluiasa in tacere, neonazistii i-au insultat pe membrii bandelor de criminali? De ce i-au atacat membrii acestora din urma pe neonazisti? De ce, initial, autoritatile au aprobat marsul, pentru ca, dupa ce au vazut violenta de care se pregateau bandele de criminali, sa ceara neonazistilor sa nu-si mai exercite dreptul legal de a demonstra?

In acelasi timp, Washingtonul gazduia un miting ce marca 10 ani de la celebrul The Million Man March. Timp de 80 de minute, liderul controversatei The Nation of Islam, demagogul rasist Louis Farrakhan (cel caruia, in 1996, Gadhafi ii oferea o bursa de un miliard de dolari), a glasuit adunarii intens mediatizate. Alaturi de el, Al Sharpton. Cunoscut pentru accese de rasism, in 1987 acesta a incercat sa vada dupa gratii sase albi inocenti, printre care un procuror si cativa ofiteri de politie, acuzati intr-o murdara inscenare de rapire si viol a unei adolescente afro-americane.

Discursul lui Farrakhan a fost mai putin inflamant ca altadata. Totusi, daca spre a-si rezolva tensiunile rasiale, a eradica inegalitati si a curma activitati criminale, America se lasa la mana unor Farrakhan si Sharpton ori la cea a unor grupuscule neonaziste, anii ce vin pot fi foarte agitati. Rasismul si criminalitatea nu sunt de o singura culoare. El insusi forma a rasismului, nici neonazismul nu mi se pare monocolor.