Nea Mihai şi nea Mitică

Deşi nea Mihai n-avea aparat clandestin de sudură, nea Mitică il reclama mereu la Miliţie că are. Miliţia il controla pe nea Mihai, după fiecare reclamaţie a lui nea Mitică, şi incheia un proces-verbal de constatare, in care apărea in mod repetat precizarea că, in problema aparatului clandestin de sudură, nu se iviseră elemente noi.

Â

Fapt ce ii făcea pe şefii de la Circă să tragă, la sfărşitul anului, concluzia că existau unele situaţii neclarificate care cereau un plus de vigilenţă. Plutonierul care răspundea de strada Perniţei, unde locuiau nea Mihai şi nea Mitică, ii avertiza pe locatarii oarecum mai prietenoşi cu organele să le sesizeze dacă află ceva. In consecinţă, nea Mitică, deşi ştia că-l reclamase pe nea Mihai de-al dracului, doar ca să-i facă rău, incepea să se creadă deştept. Am mirosit eu bine, ii spunea nea Mitică nevesti-sii, Mihai ăsta are totuşi aparat. Ia să-i mai ardem o scrisorică.

Â

După ce-i ardea incă o anonimă, nea Mitică se simţea mai bine cu ficatul. După prima, a avut oarece mustrări de conştiinţă, dar pe următoarele le-a scris din reflex cetăţenesc. Nea Mitică ajuta statul să-i prindă pe vecinii care trăiau mai bine ca el practicănd o mulţime de activităţi care subminau economia socialistă. Unii făceau bulion şi, in loc să-l mănănce, ca să justifice creşterea cantităţilor de roşii de pe lăngă casa omului, il vindeau. Alţii, de profesie mecanici auto, le şopteau clienţilor de la Servis să-i caute mai bine acasă, iar statul, normal, suferea. Noroc că nea Mitică avea grijă să-l anunţe pe stat, prin epistole bine aduse din condei, cine şi prin ce mijloace străngea averi ilicite. Intr-o zi, doctorul Minea de pe strada Saltelei, la care nea Mitică se căuta clandestin de ficat, dar pe care nu-l reclama, nefiindu-i vecin, i-a dat trimitere urgentă la o policlinică din Centru. Din analize a reieşit că nea Mitică mai avea de trăit maximum patru luni. Ceea ce s-a şi adeverit. Pe patul de moarte, nea Mitică i-a cerut iertare lui nea Mihai, fără ca să-i mărturisească şi motivul. M-a pedepsit Dumnezeu, bre, nea Mihai, a băiguit nea Mitică. O să plătesc pe lumea ailantă! Ei, du-te fără griji, l-a liniştit nea Mihai, care-i repara Trabantul sectoristului şi ştia de la acesta de părăciuni.

Ţi-am făcut un mare rău, a continuat spovedania nea Mitică. Nu-ţi mai chinui sufletul, i-a zis nea Mihai, că n-ai fost singurul. Ai fost doar primul. După tine, m-a reclamat toată strada. Le-a venit greu pănă s-au urnit.

Â

Păi, de ce să te reclame, a mai intrebat cu ultima suflare nea Mitică, doar n-aveai aparat de sudură. E drept că n-aveam, dar a trebuit să-mi fac rost de unul. Nu puteam să-mi las vecinii să mă reclame, bieţii oameni, degeaba. Se umplea iadul numai cu vecini!