Necrologul unui crocodil mic

In Egipt, la Luxor, pe una din strazile comerciale unde se vorbesc toate limbile turismului mondial, un negustor m-a oprit foarte decis. Ma astepta s-ar fi zis de foarte multi ani si aproape ca-si pierduse speranta c-o sa apar, ca sa-mi spuna ca avea special pentru mine un crocodil mic.

Special pentru mine? - m-am mirat, dar in asa fel incat sa-i fie clar ca nu voiam un crocodil mic.
Pentru tine - a zis perfect repliat la intrebare negustorul - sau pentru oricare dintre prietenii tai.
Seara, la cina suedeza de la restaurantul hotelului, unde ne indopam preventiv parca presimtind ca, dupa revarsarea aceea de delicatesuri, avea sa urmeze chiar de-a doua zi o foamete universala definitiva, le-am povestit camarazilor din grupul de romani intamplarea din targ. "Cat de mic?", s-a interesat un tanar slab si rezervat, din a carui alcatuire un crocodil mare nu avea nici ce pune pe o masea. I-am raspuns ca nu vazusem jivina, dar ca stiam unde-l putea gasi pe traficantul de senzatii tari pentru snobii si perversii cu bani putini.

Nu-mi imaginam ca sfrijitul chiar o sa-si cumpere un crocodil, deoarece, oricat de mic ar fi acesta cand e mic, cand e mare e foarte mare. Si un leu mic la casa omului e o problema, dar leii pot fi dresati. Amicul care s-a dus si a cumparat puiul de crocodil locuia cu nevasta-sa intr-o garsoniera. Ar fi putut cumpara crocodilul la incheierea excursiei, dupa ce se va fi interesat cum o sa-l scoata la vama. De ce insa s-a repezit sa si-l ia din prima zi, cu graba un pic disperata a celui care se temea ca or sa ia altii cate zece si lui n-o sa-i mai ramana nici unul, n-am reusit sa aflu.

Cand l-am intrebat, m-a privit ca pe un retardat simpatic, pe care-l ingaduia cu toate ignorantele lui, dar nu te grabesti sa-l lamuresti, deoarece pana si cei mai simpatici retardati n-au cum sa inteleaga nevoia de crocodili mici a romanilor mantuiti de curand de o dictatura. "Uite ca-mi trebuie!", mi-a zis el usor plictisit de insistenta mea.

La aeroport, in ziua revenirii in tara am observat ca mai multi din grup, nu numai insul cu cutia crocodilului mic in sacosa, o cutie obisnuita de pantofi, care continea si pantofi, dar si un crocodil mititel, erau cam livizi. Si ca, dupa ce s-au vazut in avion, si-au manifestat din priviri, conspirativ, insa suficient de explicit pentru avizati, bucuria. Pentru avizatii care aduceau in Romania in cutii de pantofi de zece dolari nu numai crocodili mici, ci si paianjeni exotici, serpi de desert, broaste testoase si tot felul de dihanii care-i fac pe oamenii mici sa se viseze mari. Toate interzise la export si, prin urmare, cu atat mai ravnite de smintitii si complexatii de toate neamurile.

Nu stiu ce s-a ales de colectionarul cu garsoniera si reverii totalitariste, insa la crocodilul cel mititel ma gandesc cu elan, fiindca precis a sfarsit intr-o canalizare. La el, dar si la sotia sfrijitului, care nu putea sa creasca nici macar un pisoi de frica sa nu i-l haleasca crocodilul.