Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe piata circula ideea ca, desi banca centrala reduce dobanzile, economisirea tot creste, chiar daca nu reuseste sa compenseze liniile externe de finantare, care s-au repatriat. Aceasta idee este perfect adevarata, insa apare o intrebare: De ce economisirea nu genereaza performanta? Din cauza mediului economic ostil. Sigur economisirea tot creste – in ciuda scaderii dobanzilor –, numai ca economiile sunt in lei. Iar liniile externe care au plecat erau in valuta.
A doua idee adevarata care circula pe piata este ca activitatea de creditare nu mai e inghetata, s-a reluat in paralel cu reducerea dobanzii de politica monetara. Da, numai ca imprumuturile pe termen mediu si lung solicitate de companii sunt in mare parte in valuta, nu in moneda nationala. Si inca un “amanunt'. In patru ani, dobanda-cheie s-a micsorat de la 10,25% la 5,25%, insa dobanda la credite s-a injumatatit mai repede, de la 30% la 15%-16%. Ramane intr-adevar problematic ecartul mare dintre dobanzile la depozite de 5%-6% si dobanzile la credite de 15%-16%. Dar poate ca o masura care sa actioneze in sensul scaderii marjei dintre dobanzile active si cele pasive ar fi ca partea de depozite pe care bancile sunt constranse sa le dea BNR sub forma rezervelor minime obligatorii (RMO) sa fie remunerata mai bine, pentru ca in prezent RMO in lei sunt bonificate cu doar 1,2%.
Asadar, principala problema este ca nimeni nu ia credite in lei pe termen mediu si lung, ci recurge la finantari in moneda nationala din descoperitul de cont atasat cardului de salarii. O astfel de atitudine e fireasca, in conditiile in care obiectivul de trecere la euro a ramas “tintuit' pentru 2015. Pana atunci mai sunt doi ani si jumatate. Ce sens are sa iau un credit de investitii pe cinci ani in lei, cand pot lua unul ieftin in euro, in conditiile in care cea mai mare parte a perioadei pana la scadenta se deruleaza in zona euro, unde dispare notiunea de risc valutar?!
Creditele in lei sunt scumpe in comparatie cu performanta generata de companii. Dar nu neaparat dobanzile sunt mari pe cat e de prost mediul economic. Si, prin definitie, masurile bancii centrale vizeaza un orizont de timp scurt, sub un an. Dincolo de acest interval actioneaza masurile Guvernului, pe termen mediu (politica fiscala) si lung (politicile structurale). Iar faptul ca masurile BNR nu se completeaza cu cele ale Guvernului se “citeste' bine cand ne uitam la creditul in lei, care se atribuie la maturitati de sub un an. Mai mult, Guvernul nu doar ca nu face, ci mai si strica – a majorat taxele centrale si locale si a scazut salariile unor angajati care erau in cea mai mare parte indatorati la banci.
Recapitulam. Creditarea s-a reluat, intr-adevar, dar principalii beneficiari – companiile – solicita imprumuturi in valuta in perspectiva adoptarii euro in 2015. Economisirile cresc, dar numai cele in lei, iar creditele acordate sunt in moneda straina. Economiile se majoreaza in ciuda reducerii dobanzilor, pentru ca nimic nu performeaza mai bine in economia romaneasca. Bugetarii cu salarii ciuntite sunt in mare parte debitori. Iar cei care au scapat de credite se jura ca nu vor mai lua niciodata. Din pacate, aceste persoane constituiau fragila clasa de mijloc. Ei aveau 20.000 de euro, au decis sa-si cumpere o casa de 100.000, iar acum observa ca au pierdut si ceea ce nu aveau. Casa si-a redus valoarea la 45.000, “gaura' se situeaza la 55.000, si proprietarul n-a avut ca bani ai sai decat 20.000. In locul unei persoane din middle class, care economiseste, a ajuns una in subconsum.
Citește pe Antena3.ro
