Nimeni nu vrea să-l învingă pe Traian Băsescu

În ciuda generării unor războaie politice interminabile şi a stagnării reconstrucţiei şi modernizării României, candidatul Băsescu are suficientă popularitate pentru a câştiga din nou. Cred că este al treilea editorial în ultimul an în care abordez acest subiect.

PSD şi PNL sunt cele care îl menţin pe preşedintele Băsescu pe primul loc. E ca o cursă de atletism în care aleargă unul singur. Pe culoarele din stânga şi dreapta sunt tot felul de chibiţi, cameramani, jurnalişti. Toţi comentează performanţa alergătorului, faptul că mai înjură tribunele sau că bea puţină apă şi rezistă mult. Restul competitorilor au rămas pe linia de start, când zgomotul pistolului a fost auzit de tot stadionul. Dau din picioare şi mâini, simulează încălzirea pe loc. Dar cursa deja a început. Îl ironizează pe singurul competitor şi speră, în ignoranţa lor, să câştige stând pe loc. Mizează pe un singur lucru. Că pe ultimul tur, atletul consacrat va fi atât de obosit, încât un negru, venit pe turnantă, va recupera toate turele restante şi va câştiga cursa. Va exista un Obama dâmboviţean, ce vine tare din urmă şi spulberă tot? Foarte greu de crezut.

Dincolo de zugrăvirea unui tablou sugestiv pentru momentul în care ne aflăm, să analizăm direct posibilitatea ca Traian Băsescu să fie schimbat din funcţie. Deşi se află pe primul loc, şeful statului stă sub semnul unei posibile înfrângeri, cu două cauze: efectele crizei economice şi faptul că are puţin peste 40% intenţie de vot. Asta înseamnă că un contracandidat valoros şi convingător ar putea cumula voturile a celor peste 50% care nu-l mai doresc pe actualul şef al statului. Dar toate aceste idei sunt pur teoretice deocamdată, iar Traian Băsescu e prin excelenţă un om practic.

Prima şansă o are, indiscutabil, un independent sprijinit de mai multe partide. Sorin Oprescu, deşi a oferit un exemplu strălucit de victorie imposibilă la Bucureşti, nu pare dispus a-şi sacrifica liniştea de primar general pentru o migrenă puternică de candidat la preşedinţie. Acelaşi providenţial şi mereu invocat Mugur Isărescu este din nou aruncat în joc de surse politice. Guvernatorul are însă treabă multă anul acesta. Să nu ne jucăm de-a ţara în vremuri de criză.  

Mircea Geoană are şansa a doua. Asta în ordinea enumerării contracandidaţilor, dar şi ca potenţial propriu-zis. A devenit mai riguros şi mai prezent în ultimele zile, dar încă ezită să ia taurul de coarne. Combinaţia PSD cu formaţiunea lui Traian Băsescu îl aduce mereu la mâna acestuia.

Amânarea desemnării oficiale îi face rău, pentru că popularizarea personajului în noua capacitate durează. Iar 9 luni pentru o miză atât de mare nu înseamnă prea mult. Ar putea deveni contracandidatul cu cele mai mari şanse, dacă se concentrează de mâine dimineaţă pe acest proiect. Ce trebuie construit cu o platformă politică pentru o ţară care vrea încă şosele şi spitale, nu astronauţi. În plus, e nevoie de eforturi umane 24 din 24, advertising masiv şi aport financiar. Astea se construiesc din timp, dacă vrei într-adevăr să contezi.

În privinţa lui Adrian Năstase, sunt prea multe forţe din interiorul coaliţiei de 70% care se străduiesc să ni-l prezinte zi de zi ca pe un Osama bin Laden de Cornu. Fără sprijin total, nici el nu cred că s-ar băga.

Liberalii trebuie şi ei să decidă.

Crin Antonescu ar fi o figură proaspătă, cu potenţial. Are carismă, e cel mai bun orator al opoziţiei. N-are însă ofertă politică solidă şi nici jocuri mari în picioare. Tăriceanu este mai consistent decât el şi are o experienţă de patru ani în care Traian Băsescu n-a reuşit să-l doboare. Autosuficienţa pe care o degajă însă şi nervozitatea respingătoare îl fac şi publicului la fel de neagreabil ca şi în interiorul PNL, din ce în ce mai mult.

În sfârşit, cine va fi să fie de la liberali, ar putea aduna 15%-20% din voturile pentru preşedinte. E musai ca UDMR să aibă candidat, pentru a-şi valorifica mai bine voturile în turul doi şi în viitoarea putere, condusă de următorul preşedinte. Dacă Geoană reuşeşte performanţa să adune 30% în primul tur, Băsescu e în pericol.

Ceea ce simt eu în schimb, prin ezitarea perpetuă din PSD şi PNL, este că nimeni nu vrea să-l dea jos pe Băsescu. Lipsa unor contraoferte valabile îl ţin pe acesta în pole position. Probabil  social-democraţii o fac din complicitate, iar liberalii de frică.