Prima întrebare celebră, lansată în eterul postdecembrist, a fost „cine-a tras în noi?"
Au urmat, înşiruite ca într-un colier atârnat hidos de gâtul României, perlele altor îndoieli:
Cine a furat banii Securităţii?
Cine a avut acces la conturile familiei Ceauşescu?
Au murit cu adevărat soţii Ceauşescu?
Cine a chemat minerii?
Unde este flota română şi, mai ales, unde sunt banii obţinuţi din vânzarea ei?
De ce nu reuşim să avem nici o austradă întreagă, după atâţia bani europeni alocaţi pentru astfel de proiecte?
De ce încă mai avem sate fără curent electric, când în rapoartele europene scrie că nu mai există aşa ceva în România?
De ce mor atâţia copii în spitale?
De ce nu reuşim să reparăm şi să dotăm corespunzător măcar spitalele de copii?
Din ce bani şi-au construit romii palatele şi de ce nu plătesc taxe pentru ele, ca noi toţi?
De ce au deputaţii şi senatorii salarii mai mari decât medicii sau profesorii, de exemplu?
Cum de nu reuşim să avem un litoral înţesat de turişti străini, cum au toate ţările vecine?
De ce nu reuşim să ţinem în viaţă evenimente majore, aducătoare de turişti şi de ce nu reuşim să inventăm evenimente (sportive, culturale...) cu care să ne mândrim? (puţinele excepţii nu fac fatză...)
Ce-i tâmpenia aia cu Elodia?
De ce ne uităm mereu eroii, de ce nu ştim să-i admirăm şi să-i promovăm pe cei care reuşesc, în orice domeniu?
Desigur, întrebările fundamentale sunt nenumărate şi fiecare îşi poate face propria listă. Sunt convinsă că mulţi ar putea completa lista, dar, din păcate, nu ştiu cine ar putea completa, cu acurateţe şi sinceritate, locul atât de gol rămas pentru răspunsuri. Şi ca să închei gândul, vă întreb, că poate ştiţi voi, de ce nu ne anunţă niciodată iarna că vine mai devreme, mai ales în capitală?
Citește pe Antena3.ro