x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Noapte bună. Bună dimineaţa

Noapte bună. Bună dimineaţa

de Dragos Moldovan    |    30 Apr 2009   •   00:00

Pe Eugen Preda l-au căsăpit cu bătaia. Aici, în ţara noastră, în cât era el mall-ul de mall şi mafiotul de mafiot. Mie-mi place-n România, ţara mea de cântec, ţara mea de dor, asta e aşa o treabă funciară, gândesc abstract, doresc abject, direct, în limba română.



Pe Eugen Preda aş fi vrut să-l bată mai rău. M-am bucurat de piciorul ăla pe care l-a luat direct în faţă, nu zic nu, dar parcă aş fi vrut mai mult. Aşa-i trebuie, să mai fi încasat şi două bastoane peste cap şi să-i bage şi tirbuşonul în spate. Adică să simtă şi el cum se lucrează pe pielea altuia.

Eu unul sunt împotriva pedepsei cu moartea şi vreau introducerea pedepsei cu bătaia. Ai dat în nevastă-ta? Zece minute singur în cameră cu Tolea, luptă bărbătească, parte-n parte. (Aici, faptul că Eugen Preda era legat cu cătuşe la mâini a diminuat puţin din savoare.)

România mea, pentru că România este a fiecăruia dintre noi în parte, cei care trăiesc profund în ea, se mută în fiecare casă, însoţeşte la braţ fiecare existenţă, asta nu înseamnă că e o ţară uşoară, nu!, deci România mea are un parfum exotic de justiţie intransigentă cu golănie totală, de manierism bonjurist cu mitocănie grobiană.

În mintea mea, toate astea se îmbină perfect, exact în felul în care o domnişoară de pension are noroc de un viol sălbatic. Sau ca şi cum înainte de a-ţi cumpăra un parfum ultrarafinat ai fi nevoit să treci printr-un gang mirosind miros a?...aaa?!...aaa??!!... pipi.

Alt exemplu: Mihai Niculae, fratele (geamăn???) a' lui Tinel Niculae, care cică face parte din gaşca lui Geamănu'! Deja e o poveste care nu poate fi tradusă în altă limbă. Dar, pour les connesseurs...

Afacerea continuă. Poliţia arestează în mod greşit, nu pe cel care furase maşina lui Gigi Becali, ci pe fra'-su', care el, nevinovatul, adică Mihai Niculae, fratele lui Tinel, nu Becali, era mecanic auto şi de aia avea trei maşini în garaj. Nu le furase, voia să le repare pentru oamenii ăia care aveau nevoie de ele şi le deţineau carevasăzică în proprietate personală şi le aduseseră la fratele mafiotului cu încredere şi speranţă în suflet.

Mă rog, asta e pe scurt ceea ce am înţeles eu din povestea asta, dar acum vine partea importantă. Odată eliberat din arest, să-l poreclim "nevinovatu'", declară, textual, că lumea (recte Poliţia) s-a purtat frumos cu el: "S-au purtat frumos cu mine, nu m-a înjurat nimeni!".

Mai departe, întrebat fiind de un presupus complice, nevinovatu' răspunde cu o eleganţă, cu un spirit de sacrificiu, dar în acelaşi timp cu o profunzime a gândirii metafizice, inexorabile: "Eu nu-l cunosc ca hoţ. Răspundea politicos la bună-ziua". Pe micile ecrane din toate colţurile ţării, substanţa asta a spiritualităţii româneşti a ţâşnit din Chitila. Ceea ce o face cu atât mai preţioasă. Este ca un fel de prelevare a unei probe ADN. Ah... România! Ţara mea de cântec, ţara mea de dor. Jeo tador! Vorbesc serios.

N-aş schimba mirosul de transpiraţie din limuzinele de un milion de euro pentru nimic în lume. Rolls-Royce-urile, conduse de proprietari către un restaurant de fiţe de la parterul unui bloc din cartierul Vitan! Unde, în ce ţară, mai poţi să găseşti o reverenţă atât de elegantă a nobleţei în faţa vulgului?! Genunchiul acoperit de catifea, împământenit în faţa opincii! "Ah!", ar adăuga acum un poet mare de tot.

*
Mai e puţin timp. Din emisiunea asta de la televizor unde o fată foarte sexy prezintă nişte mâncăruri foarte apetisante. Cel mai frumos lucru care se vede sunt mâinile ei. E clar că nu a mai dus nici măcar gunoiul din casă de când a împlinit şaişpe ani, dar gândul ăsta te face să cazi în fund în fotoliu şi să te trezeşti în faţa unei bucăţi de sticlă colorată. Mai e puţin timp şi încep dezbaterile televizate despre chestiuni politice arzătoare.

Un carusel care se învârte cu o viteză ameţitoare şi pe care dacă îl priveşti de pe margine ţi se taie genunchii, dacă te-ai urcat în el, adrenalina te face să urli ca un animal. Mai e puţin timp şi un asteroid imens o să lovească Terra, spun specialiştii japonezi. Mai e puţin timp şi se face ora de culcare. Mai e puţin timp până mâine dimineaţă.

×
Subiecte în articol: editorial