Noi gândim, nu muncim

Ce e mai mare decât Preda? Predoiu! Cătălin Predoiu – da-da, fostul ministru al Justiţiei din vremea Cabinetului Emil Boc – s-a înscris în PDL cu ocazia suspendării din partid a lui Preda Cristian pentru şase luni (mai are de executat doar patru, pentru că două le-a făcut în arest preventiv după decizia BPN) şi a primit direct funcţia de prim-vicepreşedinte. Drept pentru care s-a mai înfiinţat un post de profil, acum fiind cinci primi între egali sub Blaga. Banc: cică examen pentru secretară-asistentă la director. Se prezintă şi cinci fotomodele. Răspunsul examenului: se mai înfiinţează patru posturi de director.

Acum, serios. PDL îşi joacă soarta, zarurile au fost aruncate, dar încă se mai învârtesc. După decizia din week-end a CNC în privinţa sa, Cristian Preda a pomenit despre afinităţile lui cu Mişcarea Populară, care, aşa cum ştie tot târgul, a rămas însărcinată cu Partidul lui Băsescu. Clujul lui Emil Boc a anunţat schimbarea portului de destinaţie prin vocea lui Papahagi, care a fost orbit de Farul de la Constanţa şi a declarat că Traian Băsescu, cel care şi-a petrecut peste jumătate din viaţă în Stânga peceristă şi internaţional-socialistă, este “singurul reprezentant legitim al Dreptei”. PDL-ului i se întâmplă exact experimentul politic al destructurării pe care l-a aplicat el, sub tutela lui Traian Băsescu, pe pielea PSD şi în special a PNL. Aşa că inevitabil va ajunge pe poziţii antagonice cu cele ale creaturii politice care stă să se nască după fertilizarea făcută la Cotroceni, Mişcării Populare. În cazul în care partidul condus de Vasile Blaga va eclipsa în primăvară, la europarlamentare, steaua care-a răsărit în vârful dealului politicii, atunci nu PDL va fi câştigat războiul, ci Băsescu îl va fi pierdut, definitiv. Să nu-şi arunce partidul în prima bătălie competiţională de la anul ar fi un semn de laşitate descalificantă. Dacă lucrurile vor sta invers, democrat-liberalii trebuie să aibă răbdare, să reziste şi să aştepte un semn de clemenţă din partea lui Crin Antonescu.

Predoiu poate fi o variantă de avarie viabilă. (În ziua lansării sale în politică s-a lansat şi zvonul că ar putea fi candidatul PDL la preşedinţie). Un fost independent căruia nu i se prea poate reproşa ceva. Un tip suficient de carismatic, deşi sobru. O alură academică. Poate să facă faţă cu bine, zic eu, normelor de reprezentare ale ceea ce mai este acum PDL. Mai departe însă, când vine vorba despre discurs electoral... “USL un accident istoric”...Pardon! Atunci România e un accident geografic. Mai vedem noi ce-o mai fi şi cu Predoiu, deocamdată o să-i ajute pe pedelişti să iasă în viaţă din vacanţa parlamentară. În paranteză: Cristian Preda – am impresia unei predestinări în privinţa numelui ăsta – ca şi Cristian Diaconescu, m-a dezamăgit profund din clipa în care mi-a arătat cum intransigenţa poate fi folosită ca un pumnal ascuns la spate.

Examenul de bacalaureat a ajuns să devină un experiment care traumatizează o naţiune întreagă. “Bine că s-a terminat!”, este exclamaţia unanimă de uşurare, indiferent de rezultat. Procuratură, servicii secrete, arestări, autocare-dubă blocând curtea şcolii, părinţi făcând lanţ viu în faţa copiilor, asta este imaginea care marchează încercarea de a trece într-o altă categorie socială. Raportul dintre intelectuali şi chelneri plus tinichigii este încă un subiect de actualitate, care isterizează clasa politică, deşi la vârful acesteia, pe care tronează Traian Băsescu, tezele de doctorat reprezintă un rafinat obiect de studiu.