Note despre cîini şi mîţe

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Miki a rămas înăuntru. Nu ştiu cum s-a întîmplat, dar acum l-a apucat nebunia să iasă. Locul pe unde s-a gîndit c-ar putea să ajungă dincolo, în stradă, e strîmt. Miki nu ştie asta. Nu dispune de capacitatea umană de evaluare. Astfel că, vîrît pînă la jumătate sub gard, se trezeşte deodată prins la mijloc. Dă să meargă mai departe. Nu reuşeşte decît să se înţepenească mai tare. Disperat, scurmă cu labele din faţă pămîntul ostil, care-i face-n ciudă. Dă atunci să se întoarcă. Nu poate.

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Moto: "Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘ - Mircea Badea, realizator tv

SCANDAL MARE PE LA TREI NOAPTEA. Miki a rămas înăuntru. Nu ştiu cum s-a întîmplat, dar acum l-a apucat nebunia să iasă. Locul pe unde s-a gîndit c-ar putea să ajungă dincolo, în stradă, e strîmt. Miki nu ştie asta. Nu dispune de capacitatea umană de evaluare. Astfel că, vîrît pînă la jumătate sub gard, se trezeşte deodată prins la mijloc. Dă să meargă mai departe. Nu reuşeşte decît să se înţepenească mai tare. Disperat, scurmă cu labele din faţă pămîntul ostil, care-i face-n ciudă. Dă atunci să se întoarcă. Nu poate. Scurmă degeaba cu labele dinapoi. Din motive care-mi scapă, găseşte de cuviinţă să latre cît mai energic. Stînd pe trotuar, soră-sa începe să latre şi ea. Latră amîndoi ca proştii, de se trezeşte întreg cartierul.
La ivirea echipei TV. Cei 10 căţei ai haitei, abia ieşiţi pe lume, zac pe iarba peluzei, deşi pe cer soarele e încă tînăr. Printre frunze se strecoară o lumină dătătoare de optimism nejustificat, mai ceva ca în poezia lui Alecsandri. În cuşca sa, portarul clădirii îşi coase un nasture la veston. Pe treptele clădirii proaspăt văruite, întîrzie cîţiva bărbaţi puşi la patru ace. Deasupra lor, literele aurite ale instituţiei scînteie inutil. Nimeni nu le remarcă! Hardughia e în plină renovare. Pe sub ferestre trec basculante, făcînd să zăngănească geamurile. Doi cetăţeni în salopete, prevăzuţi cu şepci de reclamă la Coca-Cola, vopsesc alene o conductă care duce nu ştiu unde. Apare la orizont o echipă tv, cu tot calabalîcul: camere de luat vederi, cabluri, reflectoare. În frunte, redactoriţa, abia venită din suburbii, suficient de obraznică pentru noul post. Poartă o fustă sărăcuţă. În picioare, pantofi sărăcuţi. Totul e la ea sărăcuţ: ciuful, zîmbetul, năsucul. Pînă şi chiloţii sînt sărăcuţi! O urmează operatorul. Mestecă gumă. La ivirea cetei, căţeii sar din iarbă într-un lătrat sunător. Soseşte la faţa locului, îngrijorată, şi căţeaua, obligată să lase un ciolan.

VAGABOND. La ieşirea din hardughie, un cîine maidanez se ia după cei care merg cu căruciorul la maşina din parcare. O pereche s-a ivit în uşa halei. Cîinele o urmează la o distanţă destul de prudentă, gata s-o rupă la fugă dacă domnul ar da vreun semn suspect. Cît timp cei doi pun cumpărăturile în portbagaj, el stă în fund şi-i fixează cerşitoreşte. Dacă cumva unul dintre ei se opreşte şi-şi îndreaptă privirea spre el, cîinele întoarce capul şi începe să se purice. Ca şi cum el ar fi acolo întîmplător, are treburile lui, ca, de exemplu, să se cureţe de purici, aşa cum cer normele Uniunii Europene de la cîini, chiar şi de la cei vagabonzi.

MISTERE. Lumea nu s-a întors încă din week-end. Strada moţăie fericită în căldura venită pe neaşteptate, după o săptămînă de vreme rece. Pe băncuţa de la poarta instituţiei, cei doi bodyguarzi s-au angajat total într-o partidă de table. Îi chibiţează cîţiva bărbaţi în chiloţi şi maiou, cu burţile revărsate, bînd bere la cutie. Din casetofonul lăsat pe tocul ferestrei gîlgîie manele. Un maidanez cu fălci tari caută esenţa unui os de vită. Îl urmăreşte cu un ochi pe jumătate adormit căţeaua Nela, hrănită pe şest de bufetiera de peste drum. Din capul străzii vine o maşină în viteză. Nela sare de la locul ei doar cînd realizează că maşina n-o va ocoli. Cum de îşi dă seama de asta rămîne un mister. Unul dintre misterele existenţei. Pe pervazul ferestrei de la blocul revendicat de proprietar stă un cîine ca şi cum ar poza. O gaşcă de cartier – băieţi cu viitor de tîlhari şi fete cu viitor de prostituate – torturează o minge tărcată. Stă să cadă iremediabil Casa Memorială Vasile Pîrvan. O mai ţin în picioare doar nişte pari putrezi, proptiţi streaşină. Marele savant nu poate face nimic s-o salveze. A rămas fără capul de bronz, furat într-o noapte.

ÎN PARC. Doi inşi vînjoşi, cu braţe de cărători de lemne, joacă şah pe banca din parc.Doi cîini stau pe labe la picioarele lor, scoţînd limba la trecătorii care nu merită o asemenea ofensă. Un al treilea vlăjgan îi chibiţează stînd pe vine lîngă ei.