Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Saptamana trecuta, America si Europa au reaprins in forta dezbaterea deficitelor bugetare. Opinia publica din Romania nu pare interesata de subiect. Desi o echipa de la EUROSTAT a venit la Bucuresti tocmai pe aceasta tema. Si cum EUROSTAT nu vine in vizita, ci in control, s-a urmarit corectarea deficitului bugetar al Romaniei in functie de exigentele comunitare actuale. Evenimentul nu a avut nici macar un firav ecou public.
E uimitor ca lucrurile stau asa acum. Daca inainte de criza societatea romaneasca in ansamblu era doar sporadic interesata de buget, iar cetateanul de rand de-a dreptul dezinteresat, era de asteptat ca socul bugetar provocat de criza sa conduca la o radicala schimbare de atitudine. E adevarat ca, treptat, interesul pentru buget a crescut pe masura ce milioane de oameni au fost loviti direct. Recesiunea a condus la taierea salariilor bugetarilor, fapt ce a amplificat… recesiunea. Populatia, in intregime, si-a vazut si ea puterea de cumparare taiata cu cateva procente din cauza cresterii TVA. Cuvantul "ajustare" a ajuns pe buzele tuturor. Taieri, taieri, taieri… O lectie dura. Si totusi procesul de invatare este mult prea lent.
Bugetul nu poate fi redresat numai taind cheltuieli. Acum trebuie sa invatam cum sa facem sa creasca veniturile bugetare. Si nu din impozite mai mari – in nici un caz din impozite mai mari! –, ci din mai multa munca; si nu din orice fel de munca, ci din mai multa performanta in munca.
Atata suferinta ar fi normal sa ne impinga sa invatam mai repede. Pretutindeni se deschid "carti" pe care merita sa le citim. Irlanda plateste pentru ca si-a dus deficitul bugetar pana la 32% din PIB (record absolut) pentru a-si salva sistemul bancar. Dar Grecia? Dar Portugalia? Dar Spania? Dar Italia? Problemele lor sunt mai complexe. Ca si ale Romaniei. Una dintre ele, extrem de importanta, se refera la comportamentul legat de banii din buget in vremuri bune. Plecand de la logica miscarii ciclurilor economice: o faza de avant urmata de o faza de declin. Lectia de invatat are in vedere adevarul ca nici la noi, nici in celelalte tari amintite nu s-a manifestat nici un fel de grija ca, in faza de avant a cresterii economice, pana in 2008, sa se fi constituit un stoc-tampon: bani buni pentru vremuri rele. Cat de mult ne-ar fi fost de folos acum!
Uniunea Europeana a pregatit si ea o lectie. Adresandu-se tarilor europene si intregii lumi, a subliniat: inainte de a mobiliza bani bugetari impotriva crizei, e nevoie ca bugetele bolnave sa fie supuse unor terapii de echilibrare. Lectia nu a fost bine primita in America. Krugman s-a repezit la Germania, invinuind-o ca ar fi inspirat acest mesaj. El a scris ca "vulturii deficitului au castig de cauza in cele mai multe parti, si nicaieri mai mult decat in Germania, unde Guvernul a anuntat cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli… Dar politicienii germani par hotarati sa-si dovedeasca forta impunand durere si suferinta, iar politicienii din toata lumea le urmeaza exemplul". Greu de contrazis un laureat Nobel, sustinut de multi alti laureati Nobel. Numai ca, iata, vine acum America… si aplica lectia, acomodata, desigur, particularitatilor ei. Pentru ca, asa cum observa seful FED in Congres, se afla in fata unui ultimatum: ori rezolva problema deficitului, ori America si lumea vor fi aruncate intr-o noua recesiune.
