Vremea săptămânii ce tocmai a trecut a adus un înşelător parfum de primăvară. Dar cine a mai stat să îl adulmece, în acest Bucureşti considerat fanariot de rău mirositor.
Vremea săptămânii ce tocmai a trecut a adus un înşelător parfum de primăvară. Dar cine a mai stat să îl adulmece, în acest Bucureşti considerat fanariot de rău mirositor. Prea preocupaţi de băltoace, gropi şi petice de zăpadă uitate indolent, nu prea ridicăm privirea să vedem cum strălucesc stelele pe la ora 19 şi 13 minute, şi nici nu mai avem curiozitatea măcar să aflăm pe ce stradă suntem. Şi există străzi în Bucureşti cu nume incredibile. Ce istorie s-ar putea ascunde în spatele acestor nume? Câtă poezie, câtă nostalgie, sau cât umor naiv? Strada Acordeonului, Strada Betonului (cum ar fi ca primul sărut să-l dai pe Strada Betonului? Beton!), Strada Bunicuţei (ce drăguţ!), Strada Busolei (să fii debusolat pe Strada Busolei, asta da provocare!), Strada Ceasornicului (tic-tac), Strada Consumului (oare ce se consumă pe această stradă?), Strada Fetiţelor (delicat de obscen), Strada Foşnetului (parcă auzi cum trece vântul prin frunză), Strada Odihnei (parcă vezi un bătrânel dându-se în hamac), Strada Rămăşagului, Strada Tăcerii (e posibil să fie mult zgomot pe acolo), şi aşa mai departe. În fine, să nu uităm de minunatele străzi din Dorobanţi, cu nume ce îndeamnă la călătorii prelungite prin lume, să nu uităm că e vremea carnavalurilor şi să nu uităm de rubrica intitulată “Căsuţa noastră” (paginile 24 şi 25), a cărei “inagurare” sper că aţi făcut-o încă de duminica trecută. Să aveţi o săptămână fără prea multă alergătură pe străzile Bucureştiului, ce-şi expun deja afişele cu “La cererea doamnelor din România, Joaquin Cortez revine” sau cu “Cei 12 tenori irlandezi”. După cum spunea cineva, “nu călca strada, că muşcă!”.