Un raport al Băncii Centrale Europene (BCE), care administrează euro şi relaţiile bancare din zona monedei europene, relevă că băncile româneşti sunt cele mai profitabile din întreg spaţiul Uniunii Europene. Ţinând cont că existenţa unui sistem bancar solid şi profitabil este o condiţie a stabilităţii şi dezvoltării unei economii, te întrebi cum dracu', atunci, România se află în dezastrul în care se află! Detaliile aprecierilor BCE sunt însă clarificatoare. Băncile din România au obţinut anul trecut cele mai mari venituri din dobânzi şi comisioane, raportat la activele totale deţinute, precum şi cea mai mare rată a rentabilităţii capitalurilor proprii (return on equity) din spaţiul respectiv.
Pe cât de adevărate, pe atât de dramatice sunt constatările şi aprecierile BCE. Luate superficial, la prima vedere, ele ar putea stârni râsul, tocmai prin opoziţia flagrantă faţă de realităţile economice din România, dar, la o analiză chiar sumară, provoacă plânsul, căci dezvăluie exact motivele - sau, pentru a fi mai precişi, măcar unele din ele - care explică dezastrul economic din România.
Înainte de toate, să eliminăm confuzia - probabil voită la nivelul BCE - dintre bănci "româneşti" şi bănci "din România". La nivelul BCE - ea însăşi o structură transnaţională - este firesc ca apartenenţa capitalului să nu conteze, astfel încât bănci "româneşti" să fie cele care acţionează pe teritoriul României. Numai că, după cum dovedesc realităţile, fenomenul transnaţionalităţii capitalului bancar nu este cu dublu sens, ci are doar sens unic (de la Vest la Est), şi nicidecum şi invers!
Băncile din România sunt de fapt nişte clasice bănci străine care acţionează pe teritoriul românesc, potrivit interesului ţărilor lor de origine, şi nu intereselor ţărilor de implantare. Nu este nimic de incriminat. Asta este regula jocului! Problema este doar aceea de a nu califica drept "româneşti" nişte bănci străine care acţionează în România, căci, printre multe alte confuzii şi nefericiri, am ajunge şi să ne mirăm că, în timp ce băncile "româneşti" stau atât de bine (cel mai bine din spaţiul Uniunii Europene), România stă atât de prost (la coada oricărui clasament din spaţiul Uniunii Europene!).
Există un fapt despre care raportul BCE nu vorbeşte, dar pe care îl relevă indirect şi care spune aproape totul în domeniu. Băncile "româneşti" - adică băncile străine din România - nu au venit aici din ceruri, ci sunt de fapt aceleaşi care acţionează şi în Occident, respectiv în ţările lor de origine, şi în alte ţări din Est. Nicăieri în altă parte însă, după cum evidenţiază datele BCE, nu scot profiturile din România. Profituri - după cum arată datele - din dobânzi şi comisioane! Deci, hai să fim realişti şi concreţi! Dobânzile şi comisioanele pe care aceste bănci le practică în România sunt mai mari decât oriunde în altă parte. Asta înseamnă profitabilitate? Păi, să mă ierte onorabilii experţi BCE, asta se cheamă mai degrabă jaf! Se profită de ţara bananieră numită România, de monopolul (străin) deţinut în sistemul bancar din România, de inexistenţa unor bănci realmente româneşti care să le fie contrapondere, de faptul reprobabil că nimeni în România, în frunte cu Banca Naţională şi Consiliul Concurenţei, nu le zice nici pâs, darămite să le mai dea şi peste mână, şi atunci fac aici ravagii prin impunerea de dobânzi secătuitoare şi comisioane incredibile. Şi toate acestea, fără nici măcar ca băncile străine din România să finanţeze economia reală! Ele finanţează doar elefantul stat român (pentru ca acesta să plătească salarii şi pensii), precum şi consumul (de produse occidentale).
De unde vin aceste profituri superioare?! Din abilităţi manageriale?! Nu! Pur şi simplu din vlăguirea economiei reale, atâta cât mai există aceasta, căci, să fim serioşi, sistemul bancar nu scoate profit, ci redistribuie profit! Nu este greu de explicat de ce România nu are economie reală şi o duce atât de rău în condiţiile crizei, pentru că de unde nu e mai sug şi băncile (străine) nesăţios! Profitabilitatea bancară exagerată într-o ţară vorbeşte mai degrabă de vlăguirea acestei ţări decât de prosperitatea ei. Că experţii BCE nu spun deschis aceste lucruri nu înseamnă câtuşi de puţin că aceste lucruri nu există!
Este precum în celebrul banc cu premiul obţinut pe vremuri de un mare compozitor sovietic, dar în cazul căruia nu fusese vorba despre o Volgă, ci despre o bicicletă şi nu i se dăduse, ci i se furase!