Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De-a lungul vietii, m-a bantuit in mai multe rinduri gandul de-a ma face ardelean, ceea ce nu nu ma putusem face prin nastere, din cauza proastei inspiratii a parintilor mei de a fi oameni din sud, adica Mitici veritabili. Dar asta cu Miticii aveam s-o aflu mai tarziu, cand m-am trezit ca sunt eu insumi unul dintre ei. Singur n-as fi bagat de seama, mi-au remarcat aceasta calitate niste prieteni din Ardeal. Nu mi-a displacut, mai cu seama ca totul se intampla la un concurs de epigrame pe care tocmai il castigasem.
Nu pentru a scapa de calificativul de Mitic imi doream sa devin ardelean, ci pentru ca s-a intamplat ca magarul meu de suflet sa bata palma cu Ardealul inca de la prima noastra intalnire, ceea ce s-a petrecut cand aveam vreo 16 ani. Se intelege ca n-a venit Ardealul la mine, ci m-am dus eu la el. Doamne, cu cata smerenie m-am dus! Si cum i-am mai pupat mana, cum nu facusem niciodata nici cu popa de la mine din sat, nici cu mama! Cum sa nu i-o pup cand vedeam locurile pe care le atinsesera talpile de copil ale lui Cosbuc, Rebreanu, Agarbiceanu, Goga si Blaga, pe care ii cunoscusem in timpul unor lungi furisari in paginile manualului de literatura romana! Intepenisem de drag, si acolo, in manual, si acolo, in Ardeal!
Existau premise clare pentru un blat sentimental de durata intre sufletul meu si Ardeal. S-a intamplat, aproape fara stirea mea! Si fiindca tot se intamplase, hai sa ma fac ardelean, mi-am zis. Mai intai, am vrut sa devin nasaudean, pentru a ma imprieteni mai apoi cu Ioan Burcusel, pe care, fiind chiar de acolo, l-am lasat sa fie nasaudean in locul meu. Dupa aia, mi-a casunat sa devin devin bihorean, dar Stelian Vasilescu si Lazar Carjan, doi sudisti mai grabiti decat mine, mi-o luasera inainte. Taman cand eram pe punctul sa ma fac aradean, mi s-a parut ca Mihai Ruja ar putea, fiind chiar din partea aceea de tara, sa-mi tina fara nicio greutate locul. Si mi l-a tinut, pana intr-o zi cand, din neatentie, dragul meu prieten s-a pomenit umbland pe sub pamant. S-au oferit Marius Ionita si Nelu Gherman sa continuie ceea ce lasase el neterminat deasupra.
In cele din urma, am hotarat sa aleg Clujul. Existau desigur o groaza de oameni, chiar de acolo, care puteau fi mai buni clujeni decat mine. Ca de exemplu,criticul literar Irina Petras, poetul Ioan Muresan, inginerul Lucian Jidav, colonelul Teodor Bodea, doctorul Cornel Valean, insa eu voiam sa incerc pe pielea mea bucuria de a fi Mitic de Cluj. De ce sa-i las mereu pe altii? Doar aveam o intelegere secreta cu...sau uitasem? Nu uitasem deloc, de aceea am si fost de acord ca fiul meu cel mic, nascut si crescut printre Miticii din Bucuresti, el insusi un Mitic in devenire, sa faca primul an de facultate in capitala Ardealului. Unul dintre profesorii pe care i-a avut aici se chema, ca sa vezi, Emil Boc.
Pana alaltaieri seara, cu toate ca fiul meu s-a razgandit, intotorcandu-se demult acasa, mi se pastrase, chiar daca usor estompata, dorinta. Acum stiu sigur ca nu mai vreau sa fiu clujean. Sufletul mi-a ramas la fel de 'prost', in sensul ca ma topesc pur si simplu de dragul Ardealului, dar clujean nu mai vreau sa fiu niciodata!
