O boala mult prea lungita

"In Romania se munceste, se produce, dar munca nu-i competitiva. Productivitatea e de multe ori mai mica decat in tarile dezvoltate, eficienta la fel, iar despre calitate e mai bine sa nu vorbim"

Munca e "oarba": merge intr-acolo unde o duc imprejurarile. Daca e intelept organizata si, pe deasupra, sprijinita de tehnologii ce-i ridica productivitatea si eficienta, ea produce valori adaugate de care oamenii, piata au nevoie. Iata conditia ca munca sa aduca bunastare. Altfel…

… Daca munca e organizata anapoda, in contrasens cu mersul lumii, cu nevoile pietelor, ea risipeste doar resurse. Si in loc de belsug aduce saracie.

Calcule facute dupa decembrie ’89 au scos in prim-plan un adevar dramatic: daca, in anii de recesiune sau chiar in anii de crestere, in cateva sute de intreprinderi romanesti, muncitorii ar fi fost trimisi acasa si li s-ar fi platit salarii fara sa munceasca... economia ar fi iesit in castig. Iata dovada ca munca in sine nu are valoare. Cui i-ar folosi cativa munti de produse, rod al unei munci indarjite, daca aceste produse nu-si gasesc, pe piata, nevoi certe si preturi bune?! Mai mult chiar: daca pe piata nu s-ar ivi atat de multi cumparatori care sa poata plati aceste preturi bune, asa incat treaba in cauza sa fie rentabila, la ce bun atata munca si atata consum de resurse?

Asta-i durerea noastra: in Romania se munceste, se produce, dar munca nu-i competitiva. Productivitatea e de multe ori mai mica decat in tarile dezvoltate, eficienta la fel, iar despre calitate e mai bine sa nu vorbim.

Cum putem iesi din acest cerc vicios? Fara sa fie atrase noi resurse, inclusiv financiare, nu vor putea fi folosite mai bine resursele existente. Caci e nevoie de mai multi bani pentru investitii.

Daca romanii vor investi mai mult, daca vor fi create noi locuri de munca si daca vor spori productivitatea si competitivitatea muncii, obtinandu-se astfel mai multa eficienta in economie, vom avea si bani mai multi. Salariile vor creste, dividendele vor fi mai mari, afacerile mai bune. Ar fi un inceput de schimbare majora.

Daca insa banii vor continua sa se duca in preturi, din cauza ca afacerile vor stagna, nu vom obtine decat inflatie. Iar impotriva inflatiei, de care cu totii ne-am saturat, bancile vor lupta cu dobanzi mari. Si vom ajunge iar la "foame de bani".

Acestea sunt variantele. Depinde de noi pe care o alegem.

E limpede ce avem de ales. Numai ca, la noi, obisnuinta a facut sa fie incetinit ritmul reformei de teama injustitiei sociale. Am mai scris. Acum repet: preferand dezordinea si ineficienta, care au indus o si mai dura injustitie. Pentru ca s-a ajuns la mentinerea in saracie a celei mai mari parti a populatiei.

Fara restructurari in economia reala, unde se afla cheia problemei, cresterea ne aduce adeseori pagube in loc de castig. Industria continua sa consume in nestire materii prime si resurse energetice. Sporeste neincetat cererea de importuri. Totodata, nu poate fi asigurat, in compensatie, un spor de exporturi. In schimb, creste indiferenta fata de competitivitate: o boala nepermis de mult lungita.