O ce drama si ce cruce!

Am crezut ca, o data cu trecerea anilor de tranzitie, o sa scapam de stilul pompieristic pe care-l folosim aproape in tot ceea ce facem.

Strategia noastra, pardon, strategiile noastre au fost in toti acesti ani de pe o zi pe alta. Cred, de fapt sunt sigur, ca acest cuvant pe care-l auzim pe la toate simpozioanele, conferintele, intalnirile si talkshow-urile, cuvantul strategie, ar trebui scos din vocabularul nostru. Pai, vorbim de strategie in casa spanzuratului? Care strategie, cand noi n-apucam sa carpim ceea ce avem de carpit - de multe ori am impresia ca reprezentam o imensa carpeala - cand ne ocupam de ani de zile cu stingerea incendiilor si focarelor de tot felul? Cum putem vorbi de strategie cand in cei 14 ani de la Revolutie incoace n-am fost in stare sa ne planificam nici macar saracia? Or fi de vina toate cincinalele, ma scuzati planurile cincinale, cu planurile lor cu tot, care ne-au distrus ideea de strategie pana la temelii si acum trebuie s-o reconstruim, s-o luam de la capat.

Intram intr-o lume care e obisnuita sa priveasca inainte si, mai ales, sa prevada ce se va intampla peste un an, doi sau zece. Pe noi, daca ne intrebi ce facem maine, noi, Romania, o sa ne uitam urat si o sa consideram deplasata ideea din simplul motiv ca nu stim ce facem azi. Si, mai mult ca sigur, am uitat ce am facut ieri.

O sa vina bani de la Uniunea Europeana. Miliarde de euro. Numai ca, pentru banii astia, cei de la Uniunea Europeana, in "aroganta" lor, ne vor cere proiecte. Sa vedeti atunci cum o sa ne depasim conditia si intr-un elan patriotic si european totodata o sa umplem tara de proiecte de n-o sa mai avem unde sa punem banii.

Noi traim de fapt o drama nationala cauzata de lipsa oricarei viziuni de ansamblu, lipsa oricarei strategii pe termen scurt sau mediu, o drama care ni s-a imprimat ca o cruce pe destin si de care vom scapa numai daca vom inceta sa ne mai facem cruce in fata ei!