O decizie de bun-simţ: 2% din PIB pentru Apărare

De la victoria lui Trump până azi, niciun aliat occidental nu e încântat de înclinaţiile populiste şi de afirmaţiile ciudate despre Rusia şi NATO făcute în campanie de preşedintele ales al SUA. Victoria miliardarului a stimulat mult dezbaterile în UE privind întărirea apărării continentale, în cazul în care controversatul viitor preşedinte vrea să facă nişte concesii Rusiei prin slăbirea NATO. Sper să nu ajungem până acolo, dar lideri importanţi din Germania, Franţa, Marea Britanie au făcut deja declaraţii în acest sens. Chiar zilele acestea e o reuniune la Bruxelles a miniştrilor Apărării şi de Externe din UE pe tema apărării europene, iar declaraţiile lui Trump sunt punct major pe agendă. Secretarul General al NATO şi toţi liderii administraţiei de la Wasghington au salutat de multe ori în ultimul an decizia României de a duce bugetul militar la 2%, sumă absolut necesară pentru salvarea dotării Armatei şi pentru antrenarea ei în cele mai bune condiţii, la un nivel profesionist, capabil de o descurajare concretă. Însuşi Donald Trump a spus-o: SUA nu mai vor să fie sponsorul privilegiat în NATO. El, ajungând preşedinte, are probabil pretenţia ca toţi cei 28 de aliaţi din NATO să contribuie cu minimum 2% din PIB pentru apărarea lor naţională, care se transformă în efort colectiv de securitate. Din 100%, pe vremurile acestea complicate, e greu să dai 2% pentru apărarea ţării?! Să fim totuşi rezonabili! România a intrat în NATO în mandatul PSD. Cu Năstase la Palatul Victoria şi Iliescu la Palatul Cotroceni. Atunci, în 2004, ne-am angajat în faţa aliaţilor că vom aloca minimum 2% din PIB Armatei, că vom menţine 2,38% din PIB pentru ca apărarea naţională şi aliată să fie performantă. Din păcate, în cei 10 ani de regim Băsescu, în fiecare an acest angajament a fost încălcat. Asta vrem să menţinem şi acum? O Armată Română slab dotată prin decizia unor politicieni care decid an de an bugetul României?! În concluzie: să sprijinim toţi un buget de 2% din PIB pentru Armată. Este mare nevoie de acest efort mic. Restul de 98% rămân pentru marile şi frumoasele proiecte pe care ni le propun pe hârtie diverse guverne, din patru în patru ani… Banii se duc, hârtiile rămân.