O floare

Se spune că au existat vremuri în care un fir de lalea costa enorm, iar pictorii obişnuiau să "împartă" o singură lalea, pentru a nu rămâne faliţi.

Povestea preţioasei lalele - a cărei denumire vine de la cuvântul persan Turban, e veche şi deapănă faptul că vizirul sultanului turc Suleiman al II-lea i-a adus din Persia această floare nemaivăzută. Sultanul l-a răsplătit pe vizir cu 100 de cadâne şi 100 de eunuci. Totodată, a cultivat bulbi de lalele în propriul serai, pe care l-a denumit "Palatul lalelelor şi lacrimilor". Închipuiţi-vă: sultanul a ajuns să aibă, la un moment dat, peste 500.000 de asemenea flori! Suleiman era însă bun prieten cu ambasadorul la Constantinopol al lui Ferdinand I al Austriei. Legenda spune că sultanul era îndrăgostit nebuneşte de frumoasa lui fată, pe care dorea s-o aducă în haremul său, şi că i-a dăruit, ca semn al dragostei sale, o lalea roşie într-un ghiveci de aur, împodobit cu pietre preţioase (de atunci, în Turcia, laleaua roşie a rămas simbolul dragostei şi fertilităţii).

Sărim peste perioade extraordinare din istoria acestei flori, amintind doar că, de-a lungul timpului, moda lalelei a făcut ravagii, ajungându-se la contravaloarea greutăţii bulbului în aur, iar în 1608 pentru un bulb dintr-un anumit sort un morar şi-a vândut singurul mijloc care îi asigura traiul de fiecare zi, moara, în speranţa unei bogăţii nesperate... Istoria lalelelor nu este singulară. Şi alte flori ascund în petale poveşti incredibile. Prin urmare, dacă astăzi plantaţi cumva o floare, plantaţi-o cu drag, deoarece e şi ea o personalitate în felul ei. Iar dacă dăruiţi flori, dăruiţi-le din suflet. La mulţi ani, Florilor!