O întâmplare cu Adrian Năstase

Eram redactor şef al ziarului Tineretul liber, calitate în care l-am însoţit pe preşedintele Ion Iliescu, alături de alţi câţiva jurnalişti, într-o vizită în America Latină. Se întâmpla asta acum vreo … mie de ani, adică în vara anului 1991! În vremurile ale ciudate, funcţionau altfel relaţiile dintre oameni, între oamenii din presă şi oamenii politici, vreau să spun. Se găseau foarte repede unii pe alţii, atunci când se căutau, şi, mai cu seamă, găseau timp, deşi erau multe lucruri de făcut, să stea, ori de câte ori era cazul, de vorbă . Chiar dacă în răspăr, cel mai adesea. Pe Adrian Năstase, care era de vreun an ministru de Externe, l-am găsit fără să-l caut. Ne aflam în acelaşi avion. Ore în şir am stat chiar pe scaune alăturate. De multe ori chiar m-am întrebat, omul ăsta este ministrul de Externe al României? Mi se părea anormal de normal felul în care îmi vorbea. Cred că dacă se lungea cu câteva zile călătoria, am fi ajuns poate să ne tutuim. Nu s-a întâmplat din fericire asta. Aşa cum nu s-a întâmplat să devenim prieteni. Ceva s-a întâmplat totuşi, înainte de-a ateriza la Bucureşti. Adrian Năstase m-a învitat să-l vizitez, într-una din zilele următoare, la minister. Nu ştiu dacă aveam de gând s-o fac. Nici n-am avut timp să aflu, pentru că chiar a doua zi de la întoarcere, cineva a sunat la redacţie, ca să-mi spună că sunt aşteptat  la….La guvern, aşa reţinuse secretara. Aşteptat de cine? am întrebat. De Adrian Năstase, parcă aşa a zis! Ministerul de Externe îşi avea sediul în clădirea guvernului, aşa că am luat de bun ce mi s-a spus, şi-am purces, un ceas mai târziu, într-acolo. Cei de la intrare nu ştiau nimic. Au sunat la cabinetul ministrului, pentru  afla că nu se ştia nici acolo. Cu toate acestea, mi s-a comunicat că sunt aşteptat de domnul ministru, dacă tot am venit! Adrian Năstase m-a primit surâzător.Mi-a oferit chiar şi o bere la cutie. Numai că nu sunase nimeni din partea lui la redacţie.  Mai existau doi demnitari cu numele de Adrian în clădire. Poate că mă sunase unul dintre ei.  Adrian Năstase a pornit o scurtă investigaţie, chestionându-l mai întâi pe Adrian Severin. A primit un răspuns negativ, ca şi de la Adrian Dohotaru, secretar de stat la externe,la biroul căruia am ajuns, după terminarea berii, împreună. Era clar, cineva făcuse o glumă. O glumă bună, până la urmă.

Aşa l-am cunoscut eu pe Adrian Năstase. Mai apoi au existat destule momente în care nu am fost de acord cu el, fapt care nu m-a împiedicat şi nu mă împiedică să spun că nu merita să rămână atât de singur în cele mai grele zile ale vieţii sale, aşa după cum nu merita zile atât de grele. Familia sa, cea politică vreau să spun, doar s-a prefăcut că-i este aproape. Nu i-a fost! Uite însă că soarta se răzbună. Deşi în închisoare, Adrian Năstase pare să fie mai om politic decât mulţi oamenii politici de azi. Şi, dacă suntem atenţi la sprinteneala gândurilor sale, mai liber ca oricare dintre ei. 

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament