Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cred că esenţa atitudinii cetăţeneşti o găsim la Eminescu, exaltat de patriotism şi chinuit de realitate: "Să fim conştienţi de situaţiunea noastră faţă cu lumea, de datoriile către ea şi către noi înşine. În trecut ni s-a impus o istorie, în viitor să ne-o facem noi". Tot el spunea că "în loc de a căuta ceea ce vorbesc oamenii, să căutăm ce vor ei". De atunci oare de câte ori am făurit un viitor aşa cum ne-am dorit şi de câte ori am eşuat sau pur şi simplu am dezamăgit? În genere, e greu să te adresezi unor demoni. Nu poţi crede că ei se vor reforma. Dar noi credem în continuare că suntem cetăţenii unei colectivităţi naţionale, iar nu a unei feude a unui partid sau coaliţii politice. Zilele trecute citeam că de la 1 ianuarie 2007 până azi 8.000 de medici români au plecat din ţară, România având acum cel mai mic număr de medici la mia de locuitori din Europa. Tot acum aflăm despre intenţia (să le zic) demonilor de a încheia apoteotic procesul de destrămare a CFR, început în 1998 sub lozinca privatizării serviciilor publice agreată atunci chiar şi în Uniunea Europeană, dar acceptată doar în Marea Britanie, prin desfiinţarea acestuia. CFR-ul, în loc să fie considerat o uriaşă oportunitate pentru modernizarea României cum a fost şi este în Franţa, Germania, Spania, dar şi China şi SUA în prezent, la noi este decretat o povară după ce, în realitate, a fost o vacă de muls. Şi tot acum nu ne mai mirăm despre afacerile cu energie de tip ALRO, afaceri standard azi, adică jefuirea banilor publici făcută cu intervenţia directă a unor guvernanţi. În fine, previzibila amânare a integrării României în spaţiul Schengen nu e oare o dovadă clară ca lumina zilei a eşecului aşa-zisei reforme a statului? Guvernul nu se poate spune că a combătut criza, căci rezultate nu se văd. Nu a promovat vreo reformă decisivă, căci rezultate iar nu se văd. Dar a capitulat în faţa clientelismului politic.
Nestimaţi demoni, am vrea să nu mai trăim sentimentul permanent de risc. Am vrea să nu fim victimele unor repetate contradicţii între afirmaţii şi măsuri adoptate de guvern şi date la întors de acelaşi la distanţă de doar două-trei luni. Contrarul adevărului nu e decât minciuna iar nu reforma. Nu vrem o Românie a unor noi privilegii alimentate de banii publici. Nu vrem un nou dirijism politic care sugrumă libertatea de iniţiativă, libera concurenţă, libertatea pieţei şi transparenţa privatizărilor. Obţinerea unui rezultat pozitiv cu metode noi n-a fost (cu vreo excepţie?) marca acestui guvern. Ci metodele vechi, clientelare şi birocratice, puse în circulaţie cu efecte şi mai negative. Încăpăţânarea şi încrâncenarea nu împotriva crizei ci împotriva datelor reale. Transformarea unor experienţe rele în practici curente.
În prag de An Nou ne cuprinde firesc senzaţia speranţei. Doar oameni suntem. şi ne place să ne minţim un pic. Să nu ne lăsăm copleşiţi de nesiguranţa, nedreptatea şi dezordinile din jurul nostru. Şi să mai credem în îndemnul biblic: "Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni integri, duşmani ai lăcomiei şi pune-i peste popor drept căpetenii".
Eu unul nu reuşesc să depăşesc în totalitate îndoiala cu privire la cei care sunt astăzi puterea politică dintre care unii au fost, fără dubiu, camarazii mei. Sentimentul meu e că au trădat (şi nu mă refer la mine) datoria lor elementară faţă de politica pentru oameni. Nu mă pot acomoda cu acest gând. Oare nu mai e nimic din voinţa care a fost a noastră (atunci), de a ne devota binelui public cu forţa de a schimba ceea ce trebuie schimbat? Acea combinaţie între forţa vitală şi forţa raţională? Vreau să înţeleg, pentru ca întorcându-ne la Eminescu să mai putem voi să făurim un viitor aşa cum ne dorim.
