O viaţă pe plajă

Mi-am luat câţiva prieteni şi caii şi am plecat pe malul oceanului. Stau desculţă pe plajă, iar în cortul meu am aranjat o etajeră cu cele mai preţioase cosmetice: un savon d'Alep, o sticlă cu ulei de argan şi una cu gaz lampant. Şi mai am şi un li­ghean de tablă galvanizată şi câteva perii de lemn. Iar în "dulapul" meu pot găsi câteva batice de batist sau mătase, câteva zdrenţişoare comode, nişte jeanşi, şi asta e tot.

Nu cunosc nici o constrângere, totul e pace. Călăresc prin apă, desculţă, şi ţin scăriţele cu degetele mari de la picioare în exteriorul lor.

Când vreau să intru în apă e suficient să-mi arunc cârpele pe mal şi mă pot juca în pielea goală în voie. Am înlocuit mesele cu fructe şi băuturi exotice, iar seara, la foc, mă bucur de fum şi de o fâşie mică de file de peşte, prins cu câteva minute în urmă. Mă pieptăn rar, e aproape o ceremonie de gală, aşa că uneori arăt ca Robinson Crusoe. Apa dulce e preţioasă şi e rezervată unui duş economicos în baia de sub cerul liber. Singurele mele bijuterii sunt un inel improvizat dintr-o cochilie şi o broşă cu briliante. Îmi place să las broşa în cort când merg haihui cu calul, mai ales pentru a înţelege că lucrurile îşi poartă singure de grijă.

Nu am ceas, nici telefon. Nu păstrez nici o legătură cu lumea, totul e numai feeling. Un sentiment că totul e bine, că liniştea din viaţa mea nu poate fi tulburată de nimic. Lumina e singurul indiciu pentru diferitele momente ale zilei. Încep să o descifrez diferit de când e singura mea busolă.

După statul la foc cu prietenii mă retrag în cort. Aproape de mine e şi calul. Sunt ostenită, toţi muşchii sunt într-o tensiune bună şi tonică, oboseala e un dar, iar eu am făcut tot ce îmi doream pentru a simţi că trăiesc.
Să mă întorc la civilizaţie? De ce aş face-o?
elsaexarhuwordpress.com