O zi a râsului și de tot râsul

După zile și săptămâni, aud că liderii USL discută, sunt chiar în ședință comună. Nu cred! Ba trebuie să crezi! Mă aflam, în 15 aprilie, după amiază, invitat împreună cu Mugur Ciuvică la o emisiune a Mihaelei Bârzilă, Antena 3. Știrea mi-a bâzâit în timpane dată prin pesmet și pilitură de incredibil. Cum adică discută? Victoraș și Crin, amândoi? Iată-i ieșind, aproape de mână, pe o ușă, înfruntând zâmbitori măciuliile microfoanelor ziaristice, semn că nu se tem de o penetrare și un atentat la pudori. Toată ziua a fost consacrată, de altfel, măritișurilor între persoane de același sex, iar dacă cei doi n-ar fi familiști, tați stimabili de copii, i-aș fi bănuit de ilustrare la subiect. Stăteau când gravi, când drăgăstoși unul lângă celălalt, USL-ul se exprima în sfârșit plenar, după ce Ponta cânta exclusiv PSD, iar Antonescu exclusiv în numele PNL. N-am priceput de ce, după o perioadă relativă de sobrietate, pe Crin Antonescu l-a apucat un fel de înfurnicare cu hlizeală. Se prinsese târziu de poanta unui banc vechi? Mă rog. N-am mai apucat, în emisiune, lângă simpatica Mihaela, să scoatem vreun diftong pe tema legalizării însurătorii între doi bărbați păroși și care mai și sforăie. Mă rog, eu mă pregăteam să-i spun realizatoarei să-l lase pe fiecare să facă ce-i trece prin cap sau, mă rog… Dacă vrea unul să se însoare cu stâlpul de telegraf din colț, zi-i căsnicie fericită.Vor lege? Dați-le și lege! Eu unul găsesc femeia cea mai completă și fascinantă bijuterie, chiar dacă ne mănâncă uneori zilele. Cu cât mai mulți bărbați care nu le vor, cu atât mai mare bucurie pentru noi ăștia de le scriem poezii! Deci, apariția celor doi, în premieră absolută după trădări, ceartă și bâzdâcuri, m-a liniștit în chestiunea USL. S-au împăcat, s-au pupat pe nas, merg mai departe să-l dărâme pe Băsescu, fiindcă – n-am uitat – din acest motiv ne-am înghesuit să-i votăm iar ei și-au „asumat răspunderea” că-l mătrășesc.

Seara, cermonie de învestitură la Cotroceni. Băselu e vesel ca o piftie mică. Degajă optimism prin chelie, iar capul, care-i stă întotdeauna strâmb, căzut pe o parte, arată a pasăre pleșuvă și semeață deodată. Laudă Guvernul care a biruit, ca nimeni altul. Cifrele de export au adus țara acolo unde nici Văcăroiu, nici Năstase, nici Isărescu sau Tăriceanu la un loc n-au reușit. Suspendatul dă cu tămâie iar Ponta zâmbește ca un mânz pe care l-ar gâdila cineva sub coadă. Vedeți, pare a zice, rodul coabitării? Vedeți fiara îmblânzită? Chiar și Cazanciocul devenit ministrul Cazanciuc e mângâiat cu o încurajare de arendașul gazdă. Cristi Diaconescu se pupă cu vărul prin alianță al lui Ponta, un Dănileț de la Cotroceni, pe care uit mereu cum îl cheamă, îl ia în brațe pe Zgonea, puterea portocalie refugiată în Deal își albește dinții de atâta zâmbet și coabitare și mai că-i crezi pe toți votați de ăia de strigau în ger, în Piața Universității, ”Jos Băsescu!”
În mijloc, mereu în mijloc, înconjurat de respectul și iubirea useliștilor parlamentari și guvernamentali, eternul, veșnicul, nemuritorul, irepetabilul, trădatul în dragoste și niciodată în politică, Băselu. Nu era ziua lui, dar buna dispoziție de nuntă, de botez, de paranghelie, de tăiere de moț se revărsa prin porii tuturor. Dacă la unii, cu grade mai mari sau mai mici, o înțeleg, la alții n-o pricep neam. Cică ar exista un fel de șoricioaică de râs. Îți pune unul o picătură în cafea și râzi întruna ca prostul. Te pupi cu oricine e în zonă. Luni a fost o zi a râsului și de tot râsul.