O zi la Paris

Intr-o viata de om, se ivesc situatii in care cel mai sincer raspuns la cea mai banala intrebare de serviciu poate sa para o obraznicie.

Sau delirul cuiva care si-a pierdut brusc mintile. O astfel de situatie a avut loc in viata lui Vasile B. pe data de 21 octombrie 1983, la ora 8:00 fix, cand seful sau de birou l-a luat la rost de cum a intrat pe usa - "Pe unde mi-ai umblat ieri toata ziua, ma, domnule?!" - , iar Vasile B. a dat un raspuns de scolar silitor, insa nu foarte istet: "Ieri toata ziua am umblat prin Paris".

Mai degraba vexat decat curios sa afle cum s-a ticnit dintr-odata Vasile B., seful de birou i-a zis sa se duca sa-i explice chestia cu Parisul directorului, fiindca el era satul de minciunile oamenilor sai. Directorul l-a chemat la el pe seful de birou si i-a confirmat. Vasile B. plecase intr-adevar dimineata la Paris si se intorsese seara, numai ca nu putea sa dovedeasca asta, deoarece nu capatase diurna, ca sa cumpere cadouri. Si, spre deosebire de ceilalti membri ai delegatiei, de care fusese lipit in graba in ultima clipa, nici nu se pricepea blegul de el sa fure suveniruri.

Vasile B. fusese expediat in doi timpi si trei miscari la Paris, deoarece nici unul din sefii sai n-ar fi acceptat ca, de dragul unei plecari intempestive in strainatate de numai douasprezece ore, plina de contacte oficiale si fara nici un ragaz pentru cumparaturi, sa piarda randul la o deplasare ca lumea in Germania sau chiar in Uniunea Sovietica. Asa ca l-au facut om de umplutura intr-un grup, ca sa poata sa-i spuna, atunci cand va veni sa se inscrie chiar si la o excursie la Ruse: "Mai lasa-i, ma, lacomie, si pe altii, ca tu ai fost destul la Paris!".

Delegatia in care fusese bagat "la numar" Vasile B. era compusa din burtosi cu experienta, care, de indata ce au fost invitati de gazde in sala de protocol de la Orly, au dat gata toate revistele de pe mese, si-au indesat, ca prestidigitatorii de circ, in maneci si-n buzunare scrumierele si pixurile, iar cand s-au adus tavile cu sandvisuri, s-au repezit ca pestii piranha asupra sirurilor cu icre si somon. Ornate doar cu sirurile de sandvisuri cu branza, platourile semanau cu niste schelete didactice de agatat pe pereti.

"Pe unde-ai umblat ieri, ma, secretosule?", l-au luat la rost colegii cand Vasile B. s-a intors de la director. "Am fost la Paris", a raspuns cu simplitate Vasile B. "Ha, ha, ha", au facut colegii. Cand unul din ei se lauda ca fusese la femei, radeau toti, "Ha, ha, ha!", si urma intrebarea incuietoare: "Cum dovedesti?". "N-am spus c-am fost la femei, ci la Paris", a zis Vasile B. "Uite dovezi", a mai zis el si a scos din servieta o harta Air France cu zborurile in America de Sud si Australia, trei sandvisuri cu branza infasurate intr-o batista, o scrumiera pe marginile careia scria "Credit Lyonais", o cescuta de plastic, din cele care se dau in avion, doua pliculete cu sare si piper, un meniu de la restaurantul Turnului Eiffel si o mapa maro. "Aveam si un ursulet - a zis Vasile B. - , dar a trebuit sa i-l fac cadou directorului." "Ce ursulet?", s-au mirat colegii. "Pai, asta e, ca voi n-ati fost la Paris si nu stii cum e obiceiul pe acolo. Daca furi dintr-un magazin un ursulet si te prind, nu patesti nimic. Te intreaba numai de unde esti. Minunat oras Parisul! Spui ca esti din Romania si te iarta."