"Lucrarile Publice" n-au renuntat inca la programul construirii unor "locuinte accesibile". Mai exact: ceva mai accesibile. In traducere: pe care sa le poata cumpara si cativa dintre romanii de rand. Toate bune, numai ca lucrurile se complica dureros atat in zona finantarii, cat si in hatisurile juridice legate de terenuri.
Multe primarii au proiecte de locuinte sociale. Dar n-au bani si cauta cu disperare investitori.
Piata locuintelor, socotita de multi analisti infloritoare, sufera inca din cauza putinatatii banilor. Vanzatorii tin la pret, se arunca la sume exagerate, dar nu totdeauna le si capata. Fiindca
in general, puterea de cumparare a romanilor creste incet. Prea putini oameni au bani sa-si cumpere
case la preturile pietei.
Totusi, locuinta continua sa fie o investitie rentabila. De-a lungul anilor de tranzitie, in timp ce puterea de cumparare a leului a scazut, pe fondul unei inflatii galopante, cei ce au avut bani si au cumparat o
casa ori mai multe au castigat. Casele au intrat in jocul speculatiilor. S-au facut bani multi din cumparari si vanzari de case. Din nefericire, aceasta bursa a locuintelor a dus la o crestere fabuloasa a preturilor. Casele, in Romania, indeosebi apartamentele de lux au ajuns sa fie mai scumpe decat in alte tari, chiar si dintre cele dezvoltate.
Astazi putini oameni au banii necesari ca sa-si poata construi o casa. Sau sa si-o poata cumpara.
Sigur, accesul liber si neingradit la locuinta este un drept al fiecarui cetatean. Plus obligatia ca statul sa incurajeze dezvoltarea constructiei de locuinte. Numai ca se naste o intrebare cardinala: cine sa plateasca?
In Romania, pretul caselor a devenit prohibitiv pentru cea mai mare parte a populatiei. In acest context, o solutie este sprijinirea eforturilor "Lucrarilor Publice" si ale primariilor de a largi piata de locuinte.
In scopul largirii protectiei sociale a mai aparut posibilitatea unor credite subventionate. Pe un segment restrans insa. Sunt acordate tinerilor, pentru construirea ori cumpararea locuintelor proprietate personala.
O sansa, pentru cei care n-au banii necesari constructiei sau cumpararii unei locuinte, in conditiile cresterii preturilor, o constituie creditul bancar. Acest tip de credit ramane la latitudinea bancilor comerciale. Caci fiecare banca va decide, potrivit propriilor interese si calculelor de eficienta, cui acorda si cui nu acorda imprumuturi pentru locuinte. Si in ce conditii: nivelul dobanzilor, cuantumul creditelor, durata, alegerea persoanelor care sa primeasca credite. Plus alegerea monedei in care se face imprumutul: lei sau valuta. Evolutia pietei valutare, din vremea din urma, ne arata ca, pentru cei platiti in lei, creditul acordat in valuta poate fi o capcana.
Pe o piata monetara concurentiala, intr-o situatie specifica, determinata de o crestere mare de credite pentru case fata in fata cu o oferta de case modesta, este normal ca bancile sa-si selectioneze cu multa atentie si cu rigoare clientela. Pe piata noastra bancara, creditele pe termen lung acordate in masa populatiei - pentru investitii imobiliare sau pentru achizitii de bunuri de consum de folosinta indelungata - constituie mai degraba un obiectiv pentru anii ce vin. Pana atunci, creditul va creste continuu. Dar nu in proportii de masa.