x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Omul care şi-a luat câinele în Rai

0
Autor: Maria Timuc 24 Noi 2011 - 21:00

A fost odata un om care a infruntat toate greutatile vietii si a depasit cu dragoste de Dumnezeu toate caile lumii 'iluziei' (cum este numita lumea noastra in Orient) si pe toate acestea le-a facut pentru a ajunge in Nirvana sau in Rai. La poarta Raiului l-a asteptat un mare Gardian, care i-a pus nenumarate intrebari, l-a supus unui nou sirag de teste si, in vreme ce omul le trecea pe toate cu brio, iar in Cartea Vietii lui Gardianul vedea numai curatenie, deci era apt sa ajunga in Rai, s-a auzit un latrat.

'Ce-i asta?', a intrebat Gardianul Raiului cu surprindere? Omul nostru i-a spus: 'E cainele meu, insotitorul credincios pe calea vietii. El m-a insotit prin toate greutatile'! 'Doar nu vrei sa iei cainele in Rai', a ripostat Gardianul uluit! 'O, domnule, dar nu-l pot parasi chiar acum, el este prietenul meu cel mai bun'. 'Domnule, ai muncit o viata din greu sa ajungi in Rai, iar acum, cand esti la usa, abandonezi totul pentru un caine? Intelegi, cainii nu pot ajunge in Rai, trebuie sa-l lasi la usa.'

Cainele insusi s-a rugat de stapanul sau: 'Te rog, nu abandona acum, la final, toata munca ta. Iti multumesc ca ai fost alaturi de mine toata viata, dar acum trebuie sa-ti urmezi calea'. Dar omul nostru, profund mahnit, a spus dintr-o data: 'Daca trebuie sa-mi parasesc prietenul ca sa ajung in Rai, atunci abandonez Raiul si ma intorc cu prietenul meu in lumea suferintei'. Si a plecat omul impreuna cu micutul sau caine, dar, in orice directie ar fi luat-o, tot la usa Raiului ajungea. 'Ce-i asta', a intrebat el uimit? Iar Gardianul Portii i-a aparut din nou in fata, zambindu-i cu dragoste: 'Tocmai ai trecut ultimul test al Iluziei; renuntand sa ajungi in Rai de unul singur, ai depasit ultima bariera care statea intre tine si Rai'...

Am preluat si adaptat putin o poveste foarte veche relatata de Jasmuheen in cartea sa, 'Legea Iubirii', care ilustreaza puterea iubirii si, in mod special, puterea prieteniei dintre un om si un caine. De altfel, ieri am citit in Jurnalul National si am vazut un filmulet scurt cu o poveste foarte recenta: cainele unui chinez tinea doliu dupa stapanul sau; statea la mormantul sau si trecusera, deja, cateva zile in care cainele nu manca si nu bea apa. Asta-i o poveste despre cainele credincios omului, pe cand cealalta este povestea despre omul credincios cainelui.

Intamplarea face ca alaltaieri, dupa ce am citit micuta povestioara a omului care-a ajuns in Rai gratie iubirii pentru cainele sau, o prietena – iubitoare de animale – m-a sunat si mi-a spus: 'Sunt foarte trista; parlamentarii au votat eutanasierea cainilor'!

M-am intrebat daca si cainii vagabonzi ar putea sa fie 'un test' pentru noi. Daca prezenta lor in viata noastra colectiva este intamplatoare sau daca nu cumva ei ne arata ca alegerea pe care o facem in ceea ce-i priveste ne poate deschide poarta Raiului sau ne poate arunca din nou in valurile lumii suferintei? Testul nostru nu-i unul la fel de simplu ca acela al omului din poveste, caci noi alegem intre viata si moartea prietenului credincios, pe cand omul acela negocia doar o separare.

Noi credem ca ajungem in Rai, adica vom trai pe strazi linistite si blande, ucigand cainii vagabonzi. Alegerea noastra pare a fi una care ne poate intoarce in lumea iluziei si a suferintei tocmai pentru ca-n ea nu-i iubire, ci dorinta de a distruge fiinte nevinovate, incapabile sa se apere, sa riposteze si sa se impotriveasca. Pentru ca pe lumea asta toate lucrurile au un sens si orice situatie de viata contine o logica ascunsa, probabil ca nici prezenta cainilor vagabonzi in viata noastra nu este o simpla intamplare.

Povestea omului din Rai spune ca iubirea pentru cainele nostru deschide poarta Raiului, iar re­nuntarea la Raiul insusi de dragul cainelui era cheia catre eliberarea omului de suferinta. Oare noi tocmai ne-am pierdut 'cheia' catre poarta Raiului atunci cand am decis sa ucidem cainii vagabonzi? Oare existenta acestor caini nu ne testeaza cumva sentimentele, credintele, limitarile, dorintele ucigase, resentimentele, razbunarea, ura si tot ce-i mai rau in noi? Oare nu cumva tocmai aceste trairi ne tin captivi in lumea suferintei, in vreme ce mantuirea, eliberarea si drumul catre Dumnezeu ne cer sa renuntam si la Rai din dragoste pentru un caine?

Citeşte mai multe despre:   muzica

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de