Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un milion si jumatate de dolari pe an - cam atat plateste pentru advertising compania dlui Pandele. Din banii acestia, patronul se alege, prin forta imprejurarilor si bunavointa interesata a presei, cu vreo 50 de interviuri in ziare si la televiziune. Cum e un om organizat, dl Pandele a facut chiar un calcul: plateste mai bine de 200 de mii de dolari doar pentru expunerea imaginii sale personale. Cateodata e o pagina, alteori doar o replica intr-un material de stiri TV, insa un lucru e comun: dl Pandele e la fel de neinteresant, sters si obosit in toate.
De fapt, investitia dlui Pandele in imaginea sa e zero. Ceea ce cumpara domnia sa e spatiu pentru a-si expune lipsa de abilitati de comunicare. Ocazie cu care, de multe ori, face mai mult rau brand-ului pe care il vinde. Cumpara advertoriale in care, pe sase coloane, vorbeste de realizarile companiei, incepand cu metrajul de birouri adaugat anul acesta - ca si cand clientii ar avea vreo grija ca oamenii dlui Pandele n-au unde pune capul pe masa. Isi aranjeaza aparitii la televizor in care nici o fraza nu-i mai scurta de un minut, nici una n-are mai putin de cinci gerunzii (organizand, intretinand, cooperand si raspunzand si analizand) si nici una nu spune ceva vreunui client potential. In sfarsit, organizeaza seminarii in care vorbeste doua ore unei audiente paralizate de plictiseala, dupa care se mai cearta vreo trei cu urmatorii vorbitori. Are dreptul - a platit sala si masa!
Sigur, dl Pandele e un personaj imaginar. Dar am concentrat in el problemele multor manageri care investesc deseori in media, insa foarte rar in ei insisi. Multi se cred buni comunicatori si nimeni din companie n-are curaj sa-i contrazica. Destui altii isi inchipuie ca succesul in media e o chestiune de talent si s-au resemnat fara - iar vedetele, care stiu adevarul in chestiune, nu se grabesc sa dea inca o dezmintire.
De fapt, media functioneaza de multe ori ca fierul de calcat: aplatizeaza trasaturile. Mimica extrem de expresiva la restaurant sau la masa de negocieri nu mai trece de filtrul camerei si al televizorului de acasa. Subtilitatea frazei incarcata cu referinte culte nu resista grabei redactorului de pagina. Iar volumul, pe care te-ai bazat de atatea ori sa atragi atentia la conferinte, nu mai merge intr-un interviu la radio: toate sunetele au exact aceeasi intensitate. Ce vreau sa spun? Ca imaginea omului din fruntea firmei e o chestiune de educatie, nu de noroc. Si ca, de multe ori, e un instrument de marketing care cere investitii cu mult mai mici, pentru rezultate uriase. Nu ma credeti, intrebati-l pe Bill Gates, care si acum prezinta personal, cu Powerpoint, lansarea cate unui produs...
Citește pe Antena3.ro
