Onorată Instanţă, aibi pietate cu Vâlcov!

Jurnalul unui dezertor
Aveam un coleg în studenţie care, deformând o expresie, prin mutilări simpatice, îşi exprima admiraţia pentru cineva zicând: ”Îmi place despre el!”. Îl chema Ţifu, un tip de doi metri din Cluj, personaj masiv şi umoristic. Mie îmi place ”despre” Darius ăsta Vâlcov, colecţionar de artă, singurul hoţ de calibru, patriot. Păi dacă deschidem, la concurenţă cu Muzeul Naţional de Artă, o Galerie Vâlcov, aducem în ţară turişti pasionaţi de munca pe şevalet, intelectuali subţiri, lume bună. Rasaţii care dau buzna să vadă Casa lui Ceauşescu (de fapt Casa Poporului!), cea care aduce mai mulţi vizitatori anual decât Delta şi Voroneţul la un loc, nu pot ocoli expoziţia cu lucrări de Renoir şi Picasso, alcătuită de un bandit. Pentru mine, un politician hoţ e un bandit pitit în codrii vistieriei naţionale, executând fără milă banul public. Vâlcov, spre deosebire de alţi bandiţi, nu şi-a luat iahturi şi avioane, nu s-a dat în stambă cu 70 de gagici la Sao Paolo, n-a cheltuit pe chermeze uriaşe, nu şi-a fumat banii în paradisuri exotice, ci a ţinut la ei ca la bugetul naţional. I-a băgat în artă. Avem, graţie lui, un Picasso în plus, un Renoir mai mult în galeriile autohtone de artă. Statul îl va despovăra, fireşte, pe fostul primar şi ministru Vâlcov Darius de această avere şi această grijă. Bravo, băiatule! De la tine ne alegem cu ceva. Ce ne facem cu marii noştri cheltuitori aiurea, cei care n-au nicio pasiune în afara burdihanului personal şi hrănirea cu rujuri diverse a biberonului din nădragi? Cu ce ne alegem de la Vanghelie? Sau o fi având-o şi el pe Mona Lisa sub pat, originalul, fiindcă tot circulă zvonul că lucrarea lui Leonardo da Vinci de la Luvru, după ce a fost furată de vreo trei ori, n-ar mai fi acolo şi noi, care ne plimbăm prin faţa geamului blindat umezi de admiraţie, am leşina în faţa unui surogat. O fi la Pinalti sau la EBA? Nu, de la Băseşti, cu toată încrengătura lor de neamuri, nu te poţi aştepta la investiţii în nemurire.

Deocamdată Vâlcov rămâne unic. E singurul nostru politician-hoţ care n-a păpat banii aiurea. S-a gândit la viitor. Al lui, al nostru al tuturor. Şi-a luat de la gura lui şi a bietei Lavinia, şi-a strâns cureaua, n-a dormit la şapte stele în Dubai, ci doar la cinci, ce dracu, viaţă de schivnic! El a plasat, muncit de responsabilităţi, banii ţării. Sigur, ce clămpăne o proastă acum la televizor că ”fiecare lucrare face peste 100.000 de euro” e o aiureală. Lucrările, cele mai multe, sunt mult mai subţirele ca preţ, nu pentru că n-ar fi valoroase, dar piaţa artei la noi mai mult nu e decât e. Le-a cumpărat, i le-au cumpărat unii ca şpagă, rezultatul e pozitiv. Se ştia că la Vâlcov dacă te duceai cu ceva, aveai nevoie de-o ştampilă, de-o iscălitură, nu te duceai cu o paporniţă de cârnaţi, ca la ministrul finanţist şi el, din Maramureş, ăla de-a ieşit de la pârnaie cu o barbă ca a lui Moise, ci cu o paporniţă cu bani, iar dacă n-aveai bani, mergeai cu un Luchian.

Ştiu că pilele sunt interzise şi se pedepsesc, dar rog onorata Instanţă să-i mai scadă din puşcărie colecţionarului de artă. Niţeluş. Să adauge, ce-au scăzut de la el, la cei de au tocat tot, imbecilii cu fiţe, cu limuzine, cu avioane personale câştigate nu ca afacerişti care au salariaţi, răspunderi, investiţii şi, dacă au bani câştigaţi prin munca lor îşi pot cumpăra şi luna de pe cer, ci la cei care, bugetari fiind, din tată-n fiu, sunt miliardari. România, ţara cu cei mai mulţi miliardari-BUGETARI.