Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Suntem intr-o situatie neobisnuita. Care ar avea un precedent doar in primii doi ani dupa evenimentele din 1989. Dupa ce FSN a ingenuncheat, literalmente, la vot partidele istorice. Obtinand un scor naucitor. Si ce s-a intamplat atunci? S-au declansat, in interiorul FSN, un fel de dureri ale facerii. Sa ne amintim: atunci si in aceste conditii, s-a nascut Partidul Democrat. Cu Petre Roman in frunte. O putere prea extinsa a nascut, din interiorul ei, o contra-putere. Dar acum? Este posibila repetarea aceluiasi fenomen?
Raspunsul, la prima vedere, este negativ. Din simplul motiv ca nu avem de-a face pur si simplu cu un partid care a obtinut aproape 70 la suta dintre mandatele parlamentare. Nu avem pur si simplu de-a face cu o majoritate zdrobitoare a unei singure formatiuni politice. In realitate, puterea este alcatuita din doua partide mari, PSD si PNL, si doua partide mici, PC si UNPR. Asa ca aparitia, in interiorul USL, a unei miscari centrifuge de natura sa construiasca, mai intai, o forma de rezistenta, apoi, o forma de opozitie si, in final, un partid nou nu ar avea nicio ratiune. Desi un precedent ar exista si in acest sens. Sa ne amintim ca asa-zisii independenti, care, mai tarziu, au format, fara sa fi trecut prin alegeri din interiorul Parlamentului, UNPR, au pornit totusi dintr-un singur partid. Care nici macar nu ocupa prima pozitie. Si, in plus, PSD se alfa atunci in opozitie. Numai ca ratiunea de a fi a UNPR a fost alta. Formatiunea politica s-a constituit, mai intai, pentru ca mai multi politicieni PSD au intrat in conflict cu conducerea partidului si au plecat sau au fost plecati si, apoi, fiindca Traian Basescu i-a ajutat, chiar incalcand legile statului, cu intentia clara de a macina PSD.
Daca analogia cu UNPR nu functioneaza, daca acceptam ideea ca nu este vorba de un singur partid, ci de patru, atunci singura ipoteza in care exista perspectiva reala a nasterii unei opozitii din interiorul puterii trebuie identificata la nivel parlamentar. Mai precis spus, in raportul dintre doua puteri in stat. Puterea legislativa si puterea executiva. O miscare tectonica de acest fel ar putea fi posibila doar in ipoteza in care Parlamentul nu va fi capabil sa controleze eficient si sa sanctioneze actele abuzive ale Executivului.
De unde pana unde afirmatia de mai sus? Si de ce cred eu ca ar fi posibila crearea unei a treia forte pe langa opozitie si putere? Si de ce locul in care s-ar putea naste este chiar masiva majoritate parlamentara? Evident, discutam la modul ipotetic. Bine ar fi, pentru romani si pentru Romania si pentru democratia de la Bucuresti, sa nu se intample niciodata asa ceva. Dar ce ar trebui sa se intample ca sa nu se intample scenariul de mai sus? Ce ar trebui sa se intample, in viitorul imediat, si sa ramana constant pe parcursul celor patru ani ai ciclului electoral pentru a nu fi necesara aparitia acestei forte colosale de presiune, care s-ar putea transforma apoi, prin propria combustie, intr-o noua forta politica?
Ar trebui ca Parlamentul sa functioneze exact asa cum a cerut Crin Antonescu de la tribuna Senatului. Ca un controlor eficient si exigent al actelor puterii executive. Si sa aiba taria de a sanctiona, fara mila, derapajele acesteia. Asa cum nu s-a mai intamplat pana acum in Romania. Voi reveni.
Sursa: CorectNews
Citește pe Antena3.ro
