Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Constatănd că, deşi asigură 28%-30% din consumul din sistemul energetic, electricitatea din surse hidro (cea mai ieftină) a ajuns - după cum se poate vedea pe orice factură de la "Electrica" - să contribuie la acoperirea consumului populaţiei cu numai 0,02% (!); sindicatele din energetică au iniţiat un protest pe căt de articulat, pe atăt de necesar. Doar că au greşit "andrisantul"! Sindicatele au acuzat de toate cele Autoritatea Naţională de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE), care prin reglementările emise a permis şi incurajat jefuirea populaţiei, prin deposedarea acesteia de accesul la energia produsă ieftin, in favoarea "băieţilor deştepţi" cărora li s-a oferit posibilitatea să confişte practic in totalitate, la dispoziţia lor, această energie. Aparent, "andrisantul" ar fi cel nimerit! Numai că in Romănia - spre deosebire de un stat normal - Autoritatea de reglementare este o jalnică marionetă in măna autorităţilor, şi nu un instrument in slujba consumatorilor. Răspunsul ANRE adresat sindicatelor este o suculentă dovadă. Din răspuns reiese clar că ANRE nu este inarmată cu imputernicirile necesare scopului pentru care a fost creată: să reglementeze, in interesul consumatorilor, piaţa nesupusă concurenţei! Nici nu este de mirare astfel că a devenit obiectiv o instituţie de minţit oamenii, de parafat manevrele autorităţilor şi de acoperit afacerile clientelare ale acestora.
Protestul - cu şanse sau mai ales fără şanse - trebuia adresat adevăraţilor responsabili de acest jaf al populaţiei: Comisia de la Bruxelles a Uniunii Europene care a impus Romăniei, ca o condiţie a aderării, liberalizarea pieţei energiei fără să fi existat vreo premisă in acest sens, precum şi guvernului de la Bucureşti, care atăt pe vremea cabinetului Năstase, căt şi pe vremea cabinetului Tăriceanu au montat şi infăptuit această liberalizare in favoarea unor interese clientelare pe seama populaţiei.
Despre ce liberalizare putea fi vorba in măsura in care in domeniul crucial al producţiei de energie exista doar un singur proprietar (statul), iar unităţile productive furnizau electricitate la costuri net discrepante din motive nu atăt tehnologice, căt mai ales naturale, in timp ce in sistem era nevoie pentru acoperirea consumului de producţie tuturor acestora, indiferent de rentabilitate şi performanţă. O liberalizare impusă artificial nu putea să ducă decăt unde a dus! Scoaterea la vănzare liberă a energiei produse a insemnat contracte doar in cazul energiei produse ieftin (indeosebi in hidrocentrale), căci in cea produsă scump n-a fost evident nimeni interesat. Şi astfel energia produsă ieftin din surse hidro a fost confiscată prin contracte (clientelare incheiate cu "băieţii deştepţi"), in timp ce populaţiei nu i-a mai rămas să se aprovizioneze decăt din energia produsă scump! Dacă aici se ajunge prin liberalizare, atunci aceasta trebuie urgent contramandată! Un asemenea lucru trebuia să fie cerut de sindicate! Cerinţă ce trebuia adresată atăt Guvernului romăn, căt şi Comisiei de la Bruxelles. Căci Comisia de la Bruxelles ne-a păcălit: ne-a impus ca o condiţie a aderării liberalizarea pieţei energiei ca reglementare comunitară, şi cănd am intrat efectiv in UE constatăm că nu prea aplică nimeni această liberalizare, unii declarănd clar că nici nu au intenţia să o facă vreodată. Numai Romănia o face şi o face pe seama populaţiei ei, cea mai nevoiaşă din UE. In mod normal, şi morţii au drept la recurs! Romănii or mai avea?!
