Orfanii unei dezamăgiri profunde

Francezii ne-au dat-o la temelie, ne-au dat-o rău de tot. Ne-au călărit atât de convingător, încât nu mai putem afişa nici măcar o revoltă de protocol. Rămânem orfanii unei dezamăgiri profunde şi iremediabile.

După ce Steaua şi CFR Cluj s-au predat necondiţionat în faţa celor de la Bordeaux şi Lyon, nu ne mai rămâne decât şansa de a recunoaşte cinstit că noi nu avem ce căuta în lumea celor care au făcut din fotbal o meserie serioasă. Abia acum, după acest test eşuat al echipelor de club, cred că este firesc să se repoziţioneze corect guţanii care au sărit la gâtul lui Piţurcă după egalul pe care România l-a realizat în compania Franţei. Mă refer la cei care s-au simţit lezaţi în orgoliul lor de voinicei fără atestat atunci când selecţionerul vorbea despre diferenţa de valoare dintre cele două echipe, diferenţă de valoare ce lucra, bineînţeles, în favoarea Franţei. Debutul CFR-ului în grupele ligii s-a produs într-o conjunctură favorabilă. Echipa clujenilor nu era bine citită de adversari, adversari care, la rândul lor, au debutat în sezonul competiţional la fel de greu precum motoarele pe motorină. Victoria de la Roma şi egalul cu Chelsea de la Cluj poartă, pe lângă meritele incontestabile ale CFR-ului, şi însemnele acestor circumstanţe. Reversul medaliei l-a constituit faptul că Bordeaux a abordat meciurile cu CFR avertizată fiind de rezultatele neaşteptate ale primelor meciuri din grupă. Francezii nu i-au mai luat pe clujeni la preţ de matineu. Încrâncenarea a stins zâmbetul aruncat din colţul gurii micuţilor şi astfel Bordeaux ne-a păgubit de şase puncte. Puncte pe care CFR le-a pierdut chiar şi în condiţiile în care nu a avut evoluţii proaste. Dimpotrivă, cei mai mulţi comentatori au apreciat pozitiv prestaţiile fotbaliştilor clujeni din cele două meciuri. Acest lucru atestă şi mai convingător ideea că departajarea a fost determinată de o certă diferenţă de valoare. Steaua, şi mai săracă decât Clujul în puncte, s-a ales şi ea cu praful de pe tobă din confruntările cu francezii de la Lyon. Dar Steaua nu mai beneficiază de scuza jocului la potenţial maxim. Numai nişte amatori care-şi permit momente de visare în joc pot pierde un meci pe teren propriu după ce au marcat trei goluri. Gafele impardonabile n-au lipsit nici din meciul de la Lyon. Golul marcat de Juninho poate ilustra oricând o poveste a prostiei omeneşti. Gherţoii de drept comun vorbesc despre “groparul” Zapata. Săracii! N-au observat ei că mingea a ajuns în poarta lui Zapata numai după ce a trecut printr-un zid confecţionat din zdrenţe visătoare. În aceste condiţii, prima vină o au ilegaliştii din zid şi abia apoi mai discutăm şi despre Zapata. Cert este un singur lucru. Steaua trece printr-o degringoladă evidentă, degringoladă împrumutată din trăirea în capricii a patronului său. În aceste condiţii, echipa din Ghencea poate visa doar la Cupa UEFA. Dar nu acum. Doar în ediţia viitoare şi asta numai dacă va prinde un loc calificant în campionatul intern.