Sansa sau mai degraba intamplarea au facut ca aproape un deceniu sa-mi desfasor activitatea pe problemele si in Orientul Mijlociu . De la inceput, specificitatea acestui spatiu a solicitat o anumita atentie impusa de evolutiile din regiune .Accesul la realitati si informatii au favorizat apropierea de problemele regiunii mai mult decat in alte situatii. Perioada anilor 1980 a fost caracterizata de disputa , uneori insangerata ,dintre evrei si palestinieni.Esenta problemei era recunoasterea statului evreu sau disparitia acestuia.
Disputa a fost preserata de-a lungul timpului de incidente care au uimit lumea si de lectii care nu au prea fost invatate.
Problema redesenarii hartii Orientului Mijlociu nu a fost o noutate, o regasim si in documentele semnate la 16 mai 1916 intre Franta si Marea Britanie sprijinite de Rusia si Italia, dar si in disputele din ce in ce mai frecvente pentru rempartirea sferelor de influenta .
Ce a urmat a fost o paleta bogata de evenimente in care jocurile de culise au atins dimensiuni tot mai ridicate mergand de la sustinerea de catre britanici in 1917 a “unui camin national evreiesc in Palestina “ pana la acordul impartirii regiunii la Conferinta de la San Remo din aprilie 1920.
Urmare intelegerii, Franta obtine mandatul pentru Liban si Siria iar Marea Britanie, pentru Irak ,Transiordania si Palestina. Intr-o cronologie cat de cat logica ,acesta poate fi considerat un moment in redesenarea zonelor de influenta, ce va continua cu sofisticarea procesului de impartire si control al unei regiunii bogate in resurse dar si in conflicte. Timpul scurs a dezvaluit o fata tot mai complicata a regiunii care nu se degazeaza , dimpotriva se complica.
Conflictele etnice,interconfesionale impreuna cu obsesia controlului zonelor petrolifere au devenit parmanentele unui spatiu care se dezvaluia tot mai mult ca o regiune extrem de complicata in care fiecare credea ca a gasit solutia, dar nu a adus nimic.
In esenta problema era conflictul istoric dintre evrei si arabi. Intelegerile dintre Egipt, Iordania si Israel ,salutate la vremea respectiva nu au fost decat “ momente de respiro “ apreciate international care nu au simplificat procesul impacarii ci l-au complicat.Evolutiile ulterioare au confirmat ca actorii principali gandesc diferit asupra unei solutii de pace in Orientul Mijlociu.
Irakul ataca sfidand comunitatea internationala, Kuweitul, Iranul dezlantuie o lupta fara menajamente cu Irakul. Musulmanii nu mai inteleg nimic dar se avanta intr-o lupta care incepe sa nu mai aiba sfarsit. Consecintele acestor conflicte au atras atentia lumii civilizate, pentru oprirea acestor evolutii.
Fortele lumii au incercat sa se implice in Afganistan, Irak, Siria ,Yemen ,Libia ,Tunisia , dar solutiile lor au adus zona musulmana in situatia de astazi. S-au distrus regimuri , state si cel mai important oameni. Regiunea poseda cantitati enorme de armament folosit astazi cu dezinvoltura si frenezie pentru ucidera semenilor. Ce se intampla astazi in Irak , Siria si Afganistan este rezultatul gandirii “ carteziane si liniare “ a planificatorilor americani si europeni care nu au inteles mai nimic din evenimentele trecute.
Orientul Mijlociu a fost gandit inca de la inceput drept un centru necesar stabilitatii internationale datorita marilor resurse disponibile de pe teritoriu.
Primavara Araba a deschis portile haosului intr-o lume si asa fragila, iar ce a urmat a aratat grozaviile ce pot urma.
In acest context, regandirea intereselor regionale a devenit o prioritate in intentiile SUA, astfel ca la Summitul G8 din 2004, avanseaza in premiera, posibilitatea existentei unui Orientul Mijlociu Extins . In 2006 , Condolezza Rice abordeaza in discutii in Israel denumirea, cu acelasi continut, Noul Orient Mijlociu. Redesenarea hartilor nu este noua ,generalul (r)Ralph Peters publica in “Armed Forces Journal “o harta Orientului Mijlociu Extins cu un pronuntat caracter reparatoriu. Vor fi mai multi nemultumiti decat invers, dupa aceasta harta ? Dificil de raspuns. Redefinirea frontierelor va fi marea problema a secolului ce a inceput. Punctul de vedere al lui Ralph Peters nu reprezinta viziunea oficiala a Pentagonului in schimb cel al Condolezzei Rice este o expresie a analistilor americani.