Ostaticii crizei

Suntem ca intr-o lunga poveste dramatica cu luare de ostatici. Numai ca nu e vorba de unul sau cativa ostatici ci de milioane. Iar ostaticii nu se afla in ghearele unei bande de raufacatori ci intr-ale crizei. Cum se gestioneaza o asemenea situatie? Criza economica globala a fost ca un cutremur urmat de tsumani caci intai a fost socul prabusirilor financiare urmat de valul caderilor economice cand datoriile acumulate pe uriase hartii - minciuna (instrumente financiare fara niciun temei economic) au explodat. Intre vesti economice proaste si raspunsuri politice gresite sau neconvingatoare se aseaza teama, apoi chiar panica. Inaintea "saptamanii naucitoare' de pe bursele internationale care tocmai zicem ca s-a incheiat, oficiali ai Bancii Centrale Europene (BCE) isi numeau propriile politici ca fiind "ambiguitate constructiva'. Un oximoron cam ciudat. Ambiguitatea si lipsa de tinta intr-o vreme dominata de lipsa de incredere si dezorientare e distructiva si nicicum constructiva. Suntem ostaticii unei crize dar cred ca nu e vorba mai intai de cea economica ci de criza de incredere. Cand oamenii simt ca vine ce e mai rau politicienii cu autoritate sunt chemati sa-i calmeze. Paradoxal sau nu aceasta este si calea de ai convinge pe investitori, aflati tot mai mult intr-o stare de deruta. E vorba de a preciza politicile, cat se poate de amanuntit si pe intelesul tuturor, cu care sa fie repornita economia si asigurata autoritatea cu care acestea sa fie conduse la bun sfarsit. Cand omul nu stie ce sa mai faca singurul lucru ce-i ramane de facut e sa incerce sa afle pentru ca fiecare vrem sa stim daca ceea ce facem are sens sa facem. Lucrul e la fel de valabil si in domeniul guvernarii. Recastigarea increderii intr-o situatie atat de tensionata si inca deosebit de periculoasa pare sa fie unica varianta de iesire din criza economica. Acum rezultatul conteaza mai mult decat jocul politic chiar de-ar fi democratic si constitutional. La noi nici nu prea e. In fond e vorba tocmai de salvarea pactului social pe care se intemeiaza democratia. De acord, cam nimeni nu stia exact ce e de facut. Nu exista din pacate manual de combatere a crizei cum n-a existat nici manual de trecere de la comunism la capitalism. Dar un lucru e absolut sigur: nu ai nicio sansa sa reusesti ceva cu oameni care n-au reusit nimic, niciodata, intr-o profesie sau in administratie. Cresterea incompetentei nu poate conduce la crestere economica dupa cum cresterea politicianismului nu poate conduce la cresterea eficacitatii statului. Exact dimpotriva. E timpul sa spunem lucrurilor pe nume. Conjunctura de criza economica n-o putem schimba insa cea de criza de incredere da. Unii ar putea constata cu temei ca m-am referit poate prea des la problema increderii. Zilele trecute citeam insa o celebra fraza a lui Max Planck "Adevarul se stabileste mai putin prin forta ratiunii cat prin exercitarea incapatanata a vointei'. Peste tot in lumea libera se vorbeste insistent de nevoia unei noi calauziri, a unei noi directii pentru a evita panica pietelor. Spre exemplu, cea mai grava consecinta a aplicarii orbesti a masurilor de austeritate ca mijloc de reducere a deficitelor este drastica reducere a clasei mijlocii. In Romania ultimilor doi ani si jumatate clasa mijlocie a fost lovita cumplit de reteta austeritatii. Cum s-a vazut pietele nu s-au stabilizat, investitorii nu si-au recapatat increderea si cresterea economica nu s-a relansat. Prin urmare avem totusi o lectie de invatat: stimularea economiei e prioritatea zero. Jean Claude Trichet, actualul presedinte al BCE, spunea "Ancora sistemului este sistemul insusi'. El se referea la cel financiar insa la fel de bine poate fi vorba de cel al guvernarii. Pentru a elibera ostaticii din criza economica sistemul insusi trebuie eliberat de relele pe care le cunoastem prea bine. Aici avem avantajul practic ca stim ce trebuie si se poate face.