Un cowboy, aparent nervos şi violent, intră într-un bar, dând cu uşa de perete. Îşi scoate pistolul şi trage mai întâi patru focuri în aer, apoi se răsteşte la barman: „O bere se poate, da’ urgent?!”. Barmanul se conformează, obedient. Istoria se repetă şi a doua zi, de fapt se repetă o săptămână întreagă. Într-a opta zi, acelaşi cowboy, aparent nervos şi violent, intră din nou în bar, trage mai întâi la fel de ameninţător focurile de armă în aer, cerând apoi, răstit, barmanului să-i dea o bere. La care, barmanul trage cu putere aer în piept, scoate o puşcă de sub tejghea şi îi răspunde pe acelaşi ton răstit: „Nu se mai poate nici măcar o gură de bere! Dispari, altminteri te fac ţăndări”. Spăşit, cowboy-ul răspunde: „Ok, ok, ok, dacă nu se poate, nu se poate. Încercam şi eu, hai să nu ne enervăm aşa” şi pleacă. Este anecdota pe care cowboy-ul Alexis Tsipras, premierul grec, a pus-o în scenă în barul UE. A jucat tare, de pe poziţii de forţă, dar nu şi-a dus treaba până la capăt. N-a obţinut ce şi-a propus, fapt care pune sub semnul întrebării recitalul de fermitate de până acum. Grecia NU poate singură oricum, iar SUA şi UE nici măcar nu-şi pun problema să rişte un experiment în care Grecia să încerce „să poată” singură. Dacă era sau nu nevoie de focurile de armă recente, rămâne de văzut. În Grecia băncile rămân deocamdată închise, iar limita de retragere din bancomate a cel mult 60 de euro pe zi se păs trează; semn că urmele gloanţelor trase în tavan rămân vizibile. Foarte probabil, situaţia din Grecia să va regla, cel puţin politic şi strategic, până pe data de 20 iulie. Barul va rămâne în picioare, mai rămân de plătit berile şi renovatul tavanului.